14 definiții pentru hârșâire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘÂIRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiire s. f.] – V. hârșâi.

HÂRȘÂIRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiire s. f.] – V. hârșâi.

hârșâire sf [At: DL / V: -rjâ~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: hârșâi] 1 Frecare de ceva, producând zgomot Si: hârșâit1 (1), hârșâitură (1). 2 Scrijelire. 3 Tăiere cu ferăstrăul Si: hârșâit1 (3), hârșâitură (3). 4 Deprindere cu necazurile și nevoile Si: hârșâit1 (4), hârșâitură (4). 5 Istovire. 6 Stâlcire.

hârșcâire sf vz hârșâire

HÂRȘIIRE s. f. V. hârșâire.

HÎRȘÎIRE, hîrșîiri, s. f. (Și în forma hîrșiire) Hîrșîit. Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. – Variantă: hîrșiire s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârșâire s. f., g.-d. art. hârșâirii; pl. hârșâiri

hârșâire s. f., g.-d. art. hârșâirii; pl. hârșâiri

hârșâire s. f., g.-d. art. hârșâirii; pl. hârșâiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÎRȘÎIRE s. hîrșîială, hîrșîit, hîrșîitură, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)

Intrare: hârșâire
hârșâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâire
  • hârșâirea
plural
  • hârșâiri
  • hârșâirile
genitiv-dativ singular
  • hârșâiri
  • hârșâirii
plural
  • hârșâiri
  • hârșâirilor
vocativ singular
plural
hârșiire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșiire
  • hârșiirea
plural
  • hârșiiri
  • hârșiirile
genitiv-dativ singular
  • hârșiiri
  • hârșiirii
plural
  • hârșiiri
  • hârșiirilor
vocativ singular
plural
hârjâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâire
  • hârjâirea
plural
  • hârjâiri
  • hârjâirile
genitiv-dativ singular
  • hârjâiri
  • hârjâirii
plural
  • hârjâiri
  • hârjâirilor
vocativ singular
plural
hârșcâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșcâire
  • hârșcâirea
plural
  • hârșcâiri
  • hârșcâirile
genitiv-dativ singular
  • hârșcâiri
  • hârșcâirii
plural
  • hârșcâiri
  • hârșcâirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâire, hârșâirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. DLRLC
etimologie:
  • vezi hârșâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.