4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘIÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘIÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”.

HẤRȘIE, hârșii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. [Var.: hắrșie s. f.] – Cf. magh. hasker, haskártya „piele de pe burtă”.

hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.

hârșie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 17/17 / V: arșiie, har~, hăr~, (înv) ghăș~, hăș~ / Pl: ~ii / E: mg hasker, haskártya] (Reg) 1 Piele cu blană (neagră) de miel cu lâna măruntă și creață din care se fac căciuli și gulere. 2 Piele rea de miel. 3 Piele slabă. 4 (Prt) Animal numai piele și oase. 5 (Prt) Persoană rea, fără inimă.

HÂRȘCÂÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÎ́RȘIE, hîrșii, s. f. (Regional) Piele sau blană de miel (mai ales neagră), cu lînă creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănește o haină. Chepenege cusute cu fir, prinse în copci de argint, pe margine îmblănite cu hîrșie neagră și aruncate pe coapsă într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: hắrșie (DELAVRANCEA, S. 170) s. f.

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV.

HÎRJIÍ vb. IV. v. hîrșâi.

A HÂRȘÂÍ hârșâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafață dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârști + suf. ~âi

hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș!].

hârșcăì v. Mold. a sgăria; scăpând cu mare greu din mâinile lor, hârșcăit și stâlcit cum era CR. [Onomatopee ce exprimă sgomotul ferestrăului în scândură, al cleștelui pe vatră].

hârșì v. 1. a se deprinde cu ceva penibil: omul se hârșește cu necazurile PANN; 2. Mold. a fi sgârcit. [Origină necunoscută].

hârșie f. piele de miel argăsită și din a cării blană creață cojocarii fac căciuli. [Origină necunoscută].

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.

hî́rșie și hîrșíe f. (d. a hîrșîi, care e rudă cu a jărcăni). Pele de mel (argăsită orĭ nu) din care se fac căcĭulĭ și gulere. Pele jupuită în general. V. jarchină.

hî́rșîĭ, hî́rșcîĭ (Mold.) și hî́rjîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâia; conj. prez. 3 să hârșâie

hârșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hârșia (-și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (-și-i-)

hârșâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá

hârșie s. f. (sil. -și-e), art. hârșia (sil. -și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (sil. -și-i-)

hîrșîi (ind. prez. 1 sg. hîrșîi, 3 sg. și pl. hîrșîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRȘÂÍ vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.

HÂRȘÂÍ vb. (reg.) a scârjâi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

HÎRȘÎI vb. (reg.) a scîrjîi. (Prundișul aleii ~ sub picioare.)

hîrșîi vb. v. CRESTA. SCRIJELI. ZGÎRIA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).

Intrare: hârșii
hârșii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
irijâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârșâi
hârșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâie
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjie
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjâi
  • hârjâire
  • hârjâit
  • hârjâitu‑
  • hârjâind
  • hârjâindu‑
singular plural
  • hârjâie
  • hârjâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiam
  • hârjâii
  • hârjâisem
a II-a (tu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiai
  • hârjâiși
  • hârjâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâia
  • hârjâi
  • hârjâise
plural I (noi)
  • hârjâim
(să)
  • hârjâim
  • hârjâiam
  • hârjâirăm
  • hârjâiserăm
  • hârjâisem
a II-a (voi)
  • hârjâiți
(să)
  • hârjâiți
  • hârjâiați
  • hârjâirăți
  • hârjâiserăți
  • hârjâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâiau
  • hârjâi
  • hârjâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșcâi
  • hârșcâire
  • hârșcâit
  • hârșcâitu‑
  • hârșcâind
  • hârșcâindu‑
singular plural
  • hârșcâie
  • hârșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiam
  • hârșcâii
  • hârșcâisem
a II-a (tu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiai
  • hârșcâiși
  • hârșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâia
  • hârșcâi
  • hârșcâise
plural I (noi)
  • hârșcâim
(să)
  • hârșcâim
  • hârșcâiam
  • hârșcâirăm
  • hârșcâiserăm
  • hârșcâisem
a II-a (voi)
  • hârșcâiți
(să)
  • hârșcâiți
  • hârșcâiați
  • hârșcâirăți
  • hârșcâiserăți
  • hârșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâiau
  • hârșcâi
  • hârșcâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșie
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
hârșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâiește
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiesc
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâiești
(să)
  • hârșâiești
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâiește
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
hârjii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjiește
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiesc
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjiești
(să)
  • hârjiești
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjiește
(să)
  • hârjiască
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiască
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
hârșii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșiește
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiesc
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșiești
(să)
  • hârșiești
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșiește
(să)
  • hârșiască
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiască
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
Intrare: hârși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârși
  • hârșire
  • hârșit
  • hârșitu‑
  • hârșind
  • hârșindu‑
singular plural
  • hârșește
  • hârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșesc
(să)
  • hârșesc
  • hârșeam
  • hârșii
  • hârșisem
a II-a (tu)
  • hârșești
(să)
  • hârșești
  • hârșeai
  • hârșiși
  • hârșiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșește
(să)
  • hârșească
  • hârșea
  • hârși
  • hârșise
plural I (noi)
  • hârșim
(să)
  • hârșim
  • hârșeam
  • hârșirăm
  • hârșiserăm
  • hârșisem
a II-a (voi)
  • hârșiți
(să)
  • hârșiți
  • hârșeați
  • hârșirăți
  • hârșiserăți
  • hârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșesc
(să)
  • hârșească
  • hârșeau
  • hârși
  • hârșiseră
Intrare: hârșie
  • silabație: hâr-și-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșie
  • hârșia
plural
  • hârșii
  • hârșiile
genitiv-dativ singular
  • hârșii
  • hârșiei
plural
  • hârșii
  • hârșiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărșie
  • hărșia
plural
  • hărșii
  • hărșiile
genitiv-dativ singular
  • hărșii
  • hărșiei
plural
  • hărșii
  • hărșiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâi, hârșâiverb

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
    • format_quote Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. DLRLC
    • format_quote Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Hârș + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

hârșie, hârșiisubstantiv feminin

  • 1. regional Blană (neagră) de miel, cu lâna creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănesc hainele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pielicică
    • format_quote Chepenege cusute cu fir, prinse în copci de argint, pe margine îmblănite cu hîrșie neagră și aruncate pe coapsă într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. DLRLC
    • format_quote În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.