hârșie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 17/17 / V: arșiie, har~, hăr~, (înv) ghăș~, hăș~ / Pl: ~ii / E: mg hasker, haskártya] (Reg) 1 Piele cu blană (neagră) de miel cu lâna măruntă și creață din care se fac căciuli și gulere. 2 Piele rea de miel. 3 Piele slabă. 4 (Prt) Animal numai piele și oase. 5 (Prt) Persoană rea, fără inimă.

hârșie f. piele de miel argăsită și din a cării blană creață cojocarii fac căciuli. [Origină necunoscută].

HĂRȘIE s. f. v. hârșie.

arșiie sf vz harșie

harșie sf vz hârșie

hărșie sf vz hârșie

hășie sf vz hârșie

HĂRȘIE s. f. V. hârșie.

HĂRȘIE s. f. v. hîrșie.

HÎRȘIE, hîrșii, s. f. (Regional) Piele sau blană de miel (mai ales neagră), cu lînă creață și măruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu care se îmblănește o haină. Chepenege cusute cu fir, prinse în copci de argint, pe margine îmblănite cu hîrșie neagră și aruncate pe coapsă într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: hărșie (DELAVRANCEA, S. 170) s. f.

hîrșie și hîrșíe f. (d. a hîrșîi, care e rudă cu a jărcăni). Pele de mel (argăsită orĭ nu) din care se fac căcĭulĭ și gulere. Pele jupuită în general. V. jarchină.

hârșie (reg.) (desp. -și-e) s. f., art. hârșia (desp. -și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (desp. -și-i-)

hârșie (reg.) (-și-e) s. f., art. hârșia (-și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (-și-i-)

hârșie s. f. (sil. -și-e), art. hârșia (sil. -și-a), g.-d. art. hârșiei; pl. hârșii, art. hârșiile (sil. -și-i-)

HÂRȘIE s. v. pielcică.

hîrșie s. v. PIELCICĂ.