2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârăi v vz hârâi

hârăì v. 1. a da un sunet surd sau înfundat (ceasornicul înainte de a bate, râșnița la măcinat): hârâită stă în pod râșnița veche EM.; 2. a lătra rânjind (de câini). [Onomatopee].

HÂRẮU, hârăi, s. m. (Reg.) Specie de uliu. [Var.: hărắu s. m.] – Et. nec.

HÂRẮU, hârăi, s. m. (Reg.) Specie de uliu. [Var.: hărắu s. m.] – Et. nec.

HÎRẮU, hîrăi, s. m. (Regional) Uliu. Coboară furișîndu-se tot printre umbre – uliul cel rău – hîrăul. CAMILAR, N. II 20. – Variantă: hărău (RETEGANUL, P. III 44) s. m.

hărău m. Zool. Mold. Tr. erete. [Origină necunoscută].

eréte și heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârắu (reg.) s. m., art. hârắul; pl. hârắi, art. hârắii

hârău s. m., art. hârăul; pl. hârăi, art. hârăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HĂRĂU, com. în jud. Hunedoara, pe dr. Văii Mureșului; 2.059 loc. (1998). Expl. de travertin (Banpotoc). În satul Bârsău, menționat documentar îb 1440, se află biserica Sf. Nicolae (1563).

Intrare: hârăi
hârăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârău
  • hârăul
  • hârău‑
plural
  • hârăi
  • hârăii
genitiv-dativ singular
  • hârău
  • hârăului
plural
  • hârăi
  • hârăilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărău
  • hărăul
  • hărău‑
plural
  • hărăi
  • hărăii
genitiv-dativ singular
  • hărău
  • hărăului
plural
  • hărăi
  • hărăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârău hărău

etimologie: