17 definiții pentru hârâi
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRÂI, hârâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
HÂRÂI, hârâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâi [At: ANON. CAR. / V: ~răi / Pzi: hârâi, ~esc / E: hâr1] 1 vi (D. mecanisme stricate) A scoate un zgomot specific. 2 vi (D. organe respiratorii bolnave) A scoate sunete răgușite Si: a hârcâi (1). 3 vi (D. oameni) A vorbi neclar. 4 vi A mormăi. 5 vi A sforăi. 6 vi (Fig; d. oameni) A trăi greu. 7 vi (D. animale) A mârâi. 8 vi (Fig; d. oameni) A vorbi cu răutate. 9 vr A se încăiera. 10-11 vtr A (se) întărâta. 12-13 vtr A (se) târî.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A HÂRÂI pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE HÂRÂI mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârăi v vz hârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRÎI, hîrîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme) A scoate un zgomot dogit, a face hîr (2). Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. ◊ Fig. Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli. V. horcăi. Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 3.. Intranz. (Rar) A sforăi. Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. 4. Intranz. (Peiorativ) A vorbi neclar, a mormăi. Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. 5. Intranz. (Despre cîini și lupi) A mîrîi. Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113. Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14. 6. Tranz. A întărîta, a zădărî. ♦ Refl. A se certa, a se ciondăni. 7. Refl. (Rar) A se lovi cu zgomot (de ceva). Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hârăì v. 1. a da un sunet surd sau înfundat (ceasornicul înainte de a bate, râșnița la măcinat): hârâită stă în pod râșnița veche EM.; 2. a lătra rânjind (de câini). [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu lat. hirrire, ung. herregní și turc. hyrlamak, a hîrîi). Se zice despre cînĭ cînd se bat fără să latre. Se zice despre gîtlej cînd eștĭ răcit; îmĭ hîrîĭe tusea în pept. Se zice despre o mașină stricată: nu știŭ de are rîșnița asta, că tot hîrîĭe. V. refl. Mă zgîriĭ: masa, chitara s’a hîrîit. Fig. Fam. Mă cert: nu vă maĭ hîrîițĭ atîta! V. huruĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârâi, 3 hârâie, imperf. 1 hârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârâi, 3 să hârâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia; conj. prez. 3 să hârâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. hîrîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hârâiu, -râe 3, -râiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRÂI vb. a hârcâi, a horcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRÎI vb. a hîrcîi, a horcăi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hârâi, hârâiesc, vb. – 1. (refl.) A se certa. 2. (tranz.) A întărâta pe cineva. – Din hâr „scrâșnet, mârâit” + suf. - âi (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâi, hârâiesc, vb. intranz. – A ațâța, a întărâta. – Din hâr „cuvânt care imită mârâitul câinelui” (onomatopee).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hârâi, hârâiverb
- 1. (Despre mecanisme stricate) A scoate un zgomot dogit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. DLRLC
- Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. DLRLC
-
- 2. (Despre organele respiratorii, prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. DLRLC
- Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. DLRLC
- Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
- 2.1. A vorbi neclar, mormăit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mormăi
- Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. DLRLC
- Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. DLRLC
- Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. DLRLC
-
- 2.2. Sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sforăi
- Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
-
-
- 3. Despre câini: mârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mârâi
- Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113.
- Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14.
-
- 4. A se certa, a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 5. A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Hâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09