2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hâitei sn vz hinteu

IT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: it, -ă adj.] – V. hâi.

IT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: it, -ă adj.] – V. hâi.

HINTEU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

HINTEU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó.

it2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.

it4, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 122 / V: it / Pl: ~iți, ~e / E: hâi] 1 Surpat. 2 Apăsat cu greutate mare până la dărâmare. 3 Năruit. 4 Aplecat într-o parte Si: (reg) hăitit2 (3). 5 Vătămat. 6 Boșorogit.

hinteu sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 98 / V: haltei, hăitei, hâitei, hâltei, helteu, hentei, ~ncheu / Pl: ~eie, ~eaie / E: mg hintό] 1 (Trs) Trăsură. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor (plug, tânjală, cârceie) care servesc la înjugatul boilor în patru (mai ales la plug). 3 (Lpl) Tânjale (cu toate părțile componente). 4 (îf halteie) Totalitate a uneltelor care aparțin unui car sau unei căruțe.

HINTEU, hinteie, s. n. (Transilv.) Trăsură, caleașcă, rădvan. Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23.

IT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: it, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj.

hintéŭ și hindéŭ n., pl. eĭe (ung. hintó, trăsură pe arcurĭ; sîrb. hintov și intov; turc. hento). Trans. Trăsură acoperită, cupeu. – Și hintăŭ, pl. ăĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie

hinteu (reg.) s. n., art. hinteul; pl. hinteie

hinteu s. n., art. hinteul; pl. hinteie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbușit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.

it adj. v. APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÎMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂBUȘIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÎMB. SURPAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hinteu (hinteie), s. n.1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hinteu, hinteie, s.n. (reg.) 1. caleașcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.).

hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu, 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă” (Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

hinteu, hinteauă, (heiteu), s.n. – Trăsură boierească, caleașcă: „Și l-o pus în căruță, în heiteu acela a lor și o pornit la drum” (Bilțiu 1990: 508). – Din magh. hintó „caleașcă”.

Intrare: hâit (adj.)
hâit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
  • i
  • ita
plural
  • iți
  • iții
  • ite
  • itele
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
  • ite
  • itei
plural
  • iți
  • iților
  • ite
  • itelor
vocativ singular
plural
hăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
  • i
  • ita
plural
  • iți
  • iții
  • ite
  • itele
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
  • ite
  • itei
plural
  • iți
  • iților
  • ite
  • itelor
vocativ singular
plural
Intrare: hinteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hinteu
  • hinteul
  • hinteu‑
plural
  • hinteie
  • hinteiele
genitiv-dativ singular
  • hinteu
  • hinteului
plural
  • hinteie
  • hinteielor
vocativ singular
plural
haitei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hincheu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
helteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâltei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hâitei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hăitei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hintău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haltei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hentei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

it, hâiadjectiv

  • 1. popular Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. DEX '09 DLRLC
    sinonime: strâmb
    • format_quote La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. DLRLC
etimologie:

hinteu, hinteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Trăsură, caleașcă (închisă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merse cu hinteul (trăsura) la curtea cea părăsită. RETEGANUL, P. IV 13. DLRLC
    • format_quote Trandafir de pe hinteu N-ai văzut pe dragul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.