opțiuni
  • info

3 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.

HÂIT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăit, -ă adj.] – V. hâi.

hâit3 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hâi] 1 Surpare. 2 Hâire (2). 3 Năruire. 4 Hâire (4). 5 Vătămare. 6 Boșorogire.

hâit4, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 122 / V: hăit / Pl: ~iți, ~e / E: hâi] 1 Surpat. 2 Apăsat cu greutate mare până la dărâmare. 3 Năruit. 4 Aplecat într-o parte Si: (reg) hăitit2 (3). 5 Vătămat. 6 Boșorogit.

HĂIT2, -Ă adj. v. hâit.

HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

hăit3, ~ă a vz hâit4

hăit2, ~ă a [At: MDA ms / P: hă-it / Pl: ~iți, ~e / E: hăi2] 1 Îndemnat. 2 Colindat2.

hâi [At: LB / V: hăi, hâhâi / Pzi: ~esc / E: mg hajlani, hajloni] 1-2 vtr A (se) surpa. 3 vt A apăsa greu până Ia dărâmare. 4 vt (Îe) A ~ în bătaie A rupe în bătaie. 5 vr A se nărui. 6 vr A se apleca într-o parte Si: a se hăiti (3). 7 vr A se vătăma. 8 vr A se boșorogi.

HĂI3, HÎi (-ăesc, -îesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A surpa, a doborî. II. vb. refl. 1 A se surpa 2 A se lăsa într’o parte 3 A se vătăma (fr.-cdr.).

HĂIT2, -Ă adj. V. hâit.

HĂIT2, -Ă adj. v. hîit.

HÎI, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437.

HÎIT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăit, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj.

A SE HÂI mă ~iesc intranz. pop. 1) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb. Zidul s-a ~it. 2) (despre povârnișuri, maluri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând; a se nărui; a se surpa. /cf. ung. hajolni

A HÂI ~iesc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni

hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță.

Ortografice DOOM

hâi (a ~) (a înclina) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâiesc, 3 sg. hâiește, imperf. 1 hâiam; conj. prez. 1 sg. să hâiesc, 3 să hâiască

hâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiește, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 să hâiască

hâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâiesc, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 sg. și pl. hâiască

Sinonime

HÂIT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbușit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.

HÂI vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuși, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.

hîi vb. v. APLECA. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. ÎNCLINA. LĂSA. NĂRUI, PLECA. POVÎRNI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RISIPI. STRÎMBA. SURPA.

hîit adj. v. APLECAT. DĂRĂPĂNAT. DĂRÎMAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. NĂRUIT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂBUȘIT. PRĂVĂLIT. RISIPIT. STRÎMB. SURPAT.

Regionalisme / arhaisme

hâít, -ă, hâiți, -te, adj. (reg.) Opintit, încordat. – Din hâi.

hâí, hâiesc, v.r. (reg.) A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajolni, hajloni „a se apleca” (Scriban, DEX, MDA).

hâi, hâiesc, vb. refl. – (reg.) A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajolni, hajloni „a se apleca” (Scriban, DEX, MDA).

hâi, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX).

Intrare: hâit
hâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hâit (adj.)
hâit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâit
  • hâitul
  • hâitu‑
  • hâită
  • hâita
plural
  • hâiți
  • hâiții
  • hâite
  • hâitele
genitiv-dativ singular
  • hâit
  • hâitului
  • hâite
  • hâitei
plural
  • hâiți
  • hâiților
  • hâite
  • hâitelor
vocativ singular — —
plural — —
hăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăit
  • hăitul
  • hăitu‑
  • hăită
  • hăita
plural
  • hăiți
  • hăiții
  • hăite
  • hăitele
genitiv-dativ singular
  • hăit
  • hăitului
  • hăite
  • hăitei
plural
  • hăiți
  • hăiților
  • hăite
  • hăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hâi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâi
  • hâire
  • hâit
  • hâitu‑
  • hâind
  • hâindu‑
 singular plural
  • hâiește
  • hâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâiesc
 (să)
  • hâiesc
  • hâiam
  • hâii
  • hâisem
a II-a (tu)
  • hâiești
 (să)
  • hâiești
  • hâiai
  • hâiși
  • hâiseși
a III-a (el, ea)
  • hâiește
 (să)
  • hâiască
  • hâia
  • hâi
  • hâise
plural I (noi)
  • hâim
 (să)
  • hâim
  • hâiam
  • hâirăm
  • hâiserăm
  • hâisem
a II-a (voi)
  • hâiți
 (să)
  • hâiți
  • hâiați
  • hâirăți
  • hâiserăți
  • hâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hâiesc
 (să)
  • hâiască
  • hâiau
  • hâiră
  • hâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hâit, hâităadjectiv

  • 1. popular Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. DEX '09 DLRLC
    sinonime: strâmb
    • format_quote La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. DLRLC
etimologie:

hâi, hâiescverb

  • 1. popular A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apleca înclina
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) prăvăli; a (se) nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nărui prăvăli
      • format_quote Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.