opțiuni
  • info

16 definiții pentru găvozdi

din care

Explicative DEX

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GĂVOZDI, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdi vb. IV.

A GĂVOZDI ~esc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi

A SE GĂVOZDI mă ~esc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi

găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].

gavuzdi v vz găvozdi

găvăzdi v vz găvozdi

GĂVĂZDI vb. IV v. găvozdi.

găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).

Ortografice DOOM

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, 3 sg. găvozdește, imperf. 1 găvozdeam; conj. prez. 1 sg. să găvozdesc, 3 să găvozdească

găvozdi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 să găvozdească

găvozdi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdesc, imperf. 3 sg. găvozdea; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdească

Sinonime

GĂVOZDI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.

găvozdi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.

Regionalisme / arhaisme

GĂVOZDI vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N) A bate în cuie. A: Nu-l găvozdiră, ce-l lăsară slobod. VARLAAM. Se deade de-l prinset . . ., de-l găvozdit și-l uciset. AP. 1646, 3v; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEi VS. C: Pe cruce de lemn găvozdiră-lu. MOL. 16761, 186v. Pre tine carele ai vrut, a te găvozdi ... te căutăm. M 1704, 21v. Cu voia se găvozdi. O, 34r; cf. MOL. 16761, 186v; MOL. 1688, 220v, 221v; MOL. 1689, 80r; O, 34r; STR., 27r, 31r. // B: Și la cruce l-au găvozdit. MP 1699, 122r; cf. MP 1699, 122v. Etimologie: sl. gvozditi. Vezi si găvozd, găvozdire.

Intrare: găvozdi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găvozdi
  • găvozdire
  • găvozdit
  • găvozditu‑
  • găvozdind
  • găvozdindu‑
 singular plural
  • găvozdește
  • găvozdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găvozdesc
 (să)
  • găvozdesc
  • găvozdeam
  • găvozdii
  • găvozdisem
a II-a (tu)
  • găvozdești
 (să)
  • găvozdești
  • găvozdeai
  • găvozdiși
  • găvozdiseși
a III-a (el, ea)
  • găvozdește
 (să)
  • găvozdească
  • găvozdea
  • găvozdi
  • găvozdise
plural I (noi)
  • găvozdim
 (să)
  • găvozdim
  • găvozdeam
  • găvozdirăm
  • găvozdiserăm
  • găvozdisem
a II-a (voi)
  • găvozdiți
 (să)
  • găvozdiți
  • găvozdeați
  • găvozdirăți
  • găvozdiserăți
  • găvozdiseți
a III-a (ei, ele)
  • găvozdesc
 (să)
  • găvozdească
  • găvozdeau
  • găvozdiră
  • găvozdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găvăzdi
  • găvăzdire
  • găvăzdit
  • găvăzditu‑
  • găvăzdind
  • găvăzdindu‑
 singular plural
  • găvăzdește
  • găvăzdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găvăzdesc
 (să)
  • găvăzdesc
  • găvăzdeam
  • găvăzdii
  • găvăzdisem
a II-a (tu)
  • găvăzdești
 (să)
  • găvăzdești
  • găvăzdeai
  • găvăzdiși
  • găvăzdiseși
a III-a (el, ea)
  • găvăzdește
 (să)
  • găvăzdească
  • găvăzdea
  • găvăzdi
  • găvăzdise
plural I (noi)
  • găvăzdim
 (să)
  • găvăzdim
  • găvăzdeam
  • găvăzdirăm
  • găvăzdiserăm
  • găvăzdisem
a II-a (voi)
  • găvăzdiți
 (să)
  • găvăzdiți
  • găvăzdeați
  • găvăzdirăți
  • găvăzdiserăți
  • găvăzdiseți
a III-a (ei, ele)
  • găvăzdesc
 (să)
  • găvăzdească
  • găvăzdeau
  • găvăzdiră
  • găvăzdiseră
gavuzdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găvozdi, găvozdescverb

  • 1. regional A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înghesui îngrămădi
    • format_quote [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. DLRLC
    • 1.1. A se ascunde, ghemuindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ascunde
      • format_quote Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.