4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

GRÚIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

gruie1 sf [At: LTR / S și: grue / Pl: ~ / E: fr grue] 1 Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2 Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare.

GRÚIE1, grui și gruie, s. f. (Franțuzism) Macara. Departe, pe cheiuri, gigantice clădiri, coșuri înalte, silozuri, antrepozite, gruie și elevatoare... apăreau confuz prin ceață. BART, S. M. 95. ◊ Gruie de ancoră = macara care servește la ridicarea ancorei pe puntea vasului. Gruie pentru bărci = macara care servește la ridicarea și la scoborîrea bărcilor unui vas.

GRÚIE2, gruie, s. f. (Rar) Cocor. Pleacă departe compania a treia, Pleacă și gruiele sub naltul cerului. BENIUC, V. 76.

GRÚIE, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. – Lat. grus, gruis.

GRÚIE s.f. (Mar.) Macara întrebuințată la încărcarea și descărcarea vapoarelor. [Pl. invar., var. grui s.n. / < fr., it. grue].

GRÚIE s. f. 1. macara la încărcarea și descărcarea navelor. 2. (cinem.) suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. (< fr. grue)

GRÚIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutăți mari (de până la câteva tone). /<fr. grue

GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

GRUI, gruiuri, s. n. (Reg.) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină1, delușor, movilă. [Pl. și: gruie] – Et. nec.

grui1 sn [At: ȘINCAI, HR. II, 274/15 / Pl: ~uri și ~e / E: ns cf lat grunium] (Reg) 1 Deal mic Si: colină1, delușor; (pop) grumaz (10), movilă. 2 Vârf de deal. 3 Coastă de deal. 4 (Pan) Lemn din osia de dinainte a carului de care se prinde proțapul Si: pisc. 5 (Pan) Drug de lemn la sanie care leagă piscurile sau cârmacele celor două tălpi Si: (reg) bot, botniță, cruce, habot, obăd, obot. 6 Cârlig de care se țin legate bărcile în chei. corectată

GRUI, gruiuri, s. n. (Regional) Pisc sau coastă de deal; deal (mic), colină, movilă. V. dîlmă. Păsăruică de pe grui, Om străin ca mine nu-i, Numa puiu cucului în mijlocu codrului. ȘEZ. XXII 73.

GRUI ~ie n. 1) Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de șes sau de podiș; movilă. 2) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. [Pl. și gruiuri] /<lat. grunnium.

gruiu n. 1. Tr. movilă: da ardă-l focul de gruiu, n’am picioare să mă suiu POP.; 2. piscul carului. [Macedo-rom. gruniu, etimologie necunoscută].

1) gruĭ n., pl. urĭ (cp. cu lat. grŭnnium, rît, d. grunnire, a grohăi; mrom. gruñĭ, bărbie. D. rom. vine ceh. rut. grunĭ, hîlm. Cp. REW. 3894). Vest și nord. Pisc, hîlm, dîmb (BSG. 1928, 404; GrS. 1937, 187): Păsărică de pe gruĭ Om străin ca mine nu-ĭ (Șez. 34, 73). Piscu caruluĭ, botu săniiĭ. Dun. Mar. Mare cîrlig fixat în cheŭ de care se țin legate bărcile și șalupele. V. gurguĭ, alca.

2) *gruĭ n., pl. urĭ saŭ e (fr. grue, „cocor” și „elevator”. V. craĭnic 2). Dun. Mar. Elevator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grúie (cocor) s. f., art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

grúie (macara, cocor) s. f. (sil. -ie), art. grúia, g.-d. art. grúiei; pl. grúie

grui (deal) (reg.) s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

arată toate definițiile

Intrare: Gruie
Gruie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gruie
Intrare: gruie (cocor)
gruie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: gru-ie info
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gruie
  • gruia
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • gruie
  • gruiei
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
Intrare: gruie (macara)
gruie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: gru-ie info
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gruie
  • gruia
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • gruie
  • gruiei
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
gruie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: gru-ie info
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gruie
  • gruia
plural
  • grui
  • gruile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruii
plural
  • grui
  • gruilor
vocativ singular
plural
grui2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruiuri
  • gruiurile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruiuri
  • gruiurilor
vocativ singular
plural
grui3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
Intrare: grui (deal)
grui2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruiuri
  • gruiurile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruiuri
  • gruiurilor
vocativ singular
plural
grui3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • gruie
  • gruiele
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • gruie
  • gruielor
vocativ singular
plural
grui4 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N69)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grui
  • gruiul
  • gruiu‑
plural
  • grui
  • gruile
genitiv-dativ singular
  • grui
  • gruiului
plural
  • grui
  • gruilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gruie (cocor)

etimologie:

gruie (macara) grui

  • 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: muflă attach_file un exemplu
    exemple
    • Departe, pe cheiuri, gigantice clădiri, coșuri înalte, silozuri, antrepozite, gruie și elevatoare... apăreau confuz prin ceață. BART, S. M. 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gruie de ancoră = macara care servește la ridicarea ancorei pe puntea vasului.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Gruie pentru bărci = macara care servește la ridicarea și la scoborârea bărcilor unui vas.
      surse: DLRLC
  • 2. Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele.
    surse: NODEX sinonime: macara
  • 3. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

grui (deal) regional

etimologie: