41 de definiții pentru cocor cocoară cucoară cucor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocór1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oáră, cucoáră sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.

cocor2 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: pbl o variantă morfologică a lui cucui (Cf populus > popor)] (Îrg) Umflătură la cap Si: cucui.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.

COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucór (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.

COCÓR ~i m. Pasăre migratoare, cu gâtul și picioarele lungi, de culoare cenușie, cu o pată roșie pe cap și cu penele în formă de seceră la vârful aripilor. /Orig. nec.

cocor m. 1. pasăre călătoare din clasa picioroangelor, cu ciocul și gâtul foarte lungi; călătorind, cocorii formează un triunghiu deschis și cântă neîncetat (Grus cinerea); 2. pl. (Banat) specie de dantelă; 3. momâie de secerător. [Cf. gr. mod. KOKKÓRI, cocoș, care e sensul primitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafă un moț de pene care aduce cu creasta cocoșului; v. cocostârc].

cocór m. (ngr. kokkóri și kókkoras, cocoș [V. cocoș și Bern. la kokora]). O pasăre călătoare cenușie de aceĭașĭ formă cu barza, dar ceva maĭ mare (grus cinérea). Cînd călătoresc, cocoriĭ zboară așezațĭ în formă de unghĭ. – În est cocoară, f., pl. e.

cocoáră1 sf [At: MARIAN, O. II, 346 / V: cuc~ / Pl: ~re / E: cocor] (Reg) 1 Cocor1 (4). 2 Femelă a cocorului. 3 Cocor1 (1). 4-5 (Fig) Cal sau bou slab și urât.

cocoáră2 sf vz cocor1

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

COCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.

CUCÓR s. m. v. cocor.

COCOÁRĂ, cocoare, s. f. (Regional) Cocor. Lumina lui april veni pe aripele cocoarelor și rîndunelelor, aducînd multe frumuseți. SADOVEANU, O. IV 52. – Variantă: cucoáră (IOSIF, PATR. 25, ALECSANDRI,P. III 7) s. f.

CUCOÁRĂ s. f. v. cocoară.

cucoară f. Mold. cocor: cucoarele ’n șiruri sburând spre orizon AL.

greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (plantă) s. m. art.

plíscul-cocórului (plantă) s. n. art.

ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (bot.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCÓR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) golie, (Ban.) gruie.

COCÓR s. v. buclă, cârlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf.

COCOR s. (ORNIT.; Grus grus) (reg.) golie, (Ban.) gruie.

cocor s. v. BUCLĂ. CÎRLIONȚ. CREȚ. INEL. ONDULAȚIE. ONDULĂ. VAL. ZULUF.

COCOÁRĂ s. v. narcisă.

PLISCUL-COCÓRULUI s. v. ciocul-berzei.

PLISCUL-CUCOÁREI s. v. ciocul-berzei, greghetin, priboi.

pliscul-cocorului s. v. CIOCUL-BERZEI.

pliscul-cucoarei s. v. CIOCUL-BERZEI. GREGHETIN. PRIBOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocór (cocóri), s. m. – Pasăre migratoare (Grus cinerea). – Var. cocoară (-ori), s. f. (pană, penaj; model de broderie; stîlp, semn de hotar). – Megl. cocor. Sl. kokorĭ, kokora „creț” (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de lat. ciconia; pentru Cihac, II, 494, der. din mag. Diferențierea semantică între m. și var. sa f. nu este absolută, confundîndu-se frecvent. – Der. cocorat, adj. (cu picioarele lungi; creț); cocorăței, s. m. pl. (narcisă, Narcissus peoticus); cocoreț, adj. (Olt., mîndru, trufaș); cocoroși (var. încocora, cocoroșa), vb. (a face să se mîndrească; a face curte), cf. bg. kokorjă se.Comp. cocobarză, s. f. (Trans., barză); cocostîrc, s. m. (barză), cu stîrc, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 107 și Pușcariu, Lr., 22 (cf. alb. sterkoko, din sl. strŭkŭ).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocór1, cocóri, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de păr creț sau pene din coada rățoiului; părul femeilor aranjat cu penele rățoiului. 2. fire de grâu necosite. 3. specie de dantelă; horbotă, cipcă, cârligei. 4. momâie, ciuhă, mișană care desparte lanurile de grâu.

cocór2, cocóruri, s.n. (reg.) umflătură la cap, cucui.

COCOR figură acrobatică executată de o formație de avioane sau parașutiști în cădere liberă, imitând un stol de cocori.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COCÓR (< sl.) s. m. Pasăre călătoare din ordinul gruiformelor care trăiește în toate regiunile temperate și tropicale (cu excepția Americii de Sud). Are gîtul și picioarele foarte lungi și scoate strigăte puternice, datorită traheii mult alungite, cu traiect sinuos. În România trăiesc două specii: c. mare (Grus grus) și c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe înapoia ochilor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cocor, cocori s. m. (intl.) 1. hoț care operează în mai multe zone. 2. escroc sentimental.

Intrare: cocor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocor
  • cocorul
  • cocoru‑
plural
  • cocori
  • cocorii
genitiv-dativ singular
  • cocor
  • cocorului
plural
  • cocori
  • cocorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoa
  • cocoara
plural
  • cocoare
  • cocoarele
genitiv-dativ singular
  • cocoare
  • cocoarei
plural
  • cocoare
  • cocoarelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucoa
  • cucoara
plural
  • cucoare
  • cucoarele
genitiv-dativ singular
  • cucoare
  • cucoarei
plural
  • cucoare
  • cucoarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucor
  • cucorul
  • cucoru‑
plural
  • cucori
  • cucorii
genitiv-dativ singular
  • cucor
  • cucorului
plural
  • cucori
  • cucorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)