GROSIERE n. pl. Nutrețuri fibroase (paie, pleavă de cereale etc.) care conțin multă celuloză. /<fr. grossier

GROSIER, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

grosier, ~ă a [At: DN² / Pl: ~i, ~e / E: fr grossier] (Liv) 1 Care este lipsit de finețe. 2 Care este făcut fără grijă, fără finețe. 3 (Fig) Lipsit de educație, de cultură, de bune maniere.

GROSIER, -Ă, grosieri, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

GROSIER, -Ă adj. (Franțuzism) Grosolan. ♦ (Despre furaje) Mare, cu paiul gros. [Pron. -si-er. / < fr. grossier].

GROSIER, -Ă adj. 1. lipsit de educație, de cultură, de maniere; grosolan; ordinar. ◊ (fig.) trivial. 2. (despre nutrețuri fibroase; și s. n. pl.) cu conținut mare de celuloză (paie, pleavă de cereale etc.). (< fr. grossier)

grosier, -ă adj. (franțuzism) Grosolan ◊ „Florin Piersic face din nou compoziție, îmbătrânindu-se printr-un machiaj forțat (în genere machiajul este mult prea grosier) pentru a fi spătarul Dragomir.” Săpt. 5 XI 82 p. 4. ◊ „[...] debutul spectacolului era forțat, împins spre linia unor sublinieri grosiere [...]” Săpt. 4 III 83 p. 6. ◊ „Determinism grosier” Ap. 9/93 p. 6 (din fr. grossier; DEX, DN3)

GROSIER ~ă (~i, ~e) Care este de calitate proastă sau care este insuficient prelucrat; grosolan. Haină ~ă. /<fr. grossier

grosiere (nutrețuri) (rar) (desp. -si-e-) s. n. pl.

grosiere (nutrețuri) (rar) (-si-e-) s. n. pl.

grosiere (nutrețuri) s. n. pl. (sil. -si-e-)

grosier (desp. -si-er) adj. m., pl. grosieri; f. grosieră, pl. grosiere

grosier (-si-er) adj. m., pl. grosieri; f. grosieră, pl. grosiere

grosier adj. m. (sil. -si-er), pl. grosieri; f. sg. grosieră, pl. grosiere