12 definiții pentru gropniță grobniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

gropniță sf [At: PRAV. 216 / V: ~obn~ / Pl: ~țe / E: bg гробница (ctm cu groapă)] (Înv) 1 Loc de înmormântare Si: cavou, criptă, mauzoleu, mormânt, gropiță (4). 2 (Pgn) Cimitir. 3 (Spc) Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care, de obicei, se găsesc mormintele ctitorilor. 4 Groapă făcută adânc în pământ în care se ascundeau provizii, arme și oameni, în timp de năvăliri barbare.

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Cavou, criptă. Se opriră lîngă bisericuța sfîntului Ion, privind valea. Dedesubtul lor era gropnița unde stăteau înșirate țestele lucii ale monahilor adormiți. SADOVEANU, F. J. 32.

GRÓPNIȚĂ ~e f. 1) Încăpere între pronaosul și naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor. 2) Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. /<bulg. grobnica

gropniță f. (termen învechit) cimitir într’o biserică.

grópniță f., pl. e și (est) ĭ (vsl. grobĭnica, rus. -ica, gropniță. V. groapă). Cimitir în curtea uneĭ bisericĭ (Vechĭ). Osuariŭ, becĭu în care se adună oasele săracilor dezgropațĭ. Cavoŭ. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRÓPNIȚĂ s. v. cavou, criptă.

Intrare: gropniță
gropniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gropniță
  • gropnița
plural
  • gropnițe
  • gropnițele
genitiv-dativ singular
  • gropnițe
  • gropniței
plural
  • gropnițe
  • gropnițelor
vocativ singular
plural
grobniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gropniță grobniță

  • 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor.
    surse: DEX '09
  • 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică.
    exemple
    • Se opriră lîngă bisericuța sfîntului Ion, privind valea. Dedesubtul lor era gropnița unde stăteau înșirate țestele lucii ale monahilor adormiți. SADOVEANU, F. J. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba bulgară grobnica (influențat de groapă).
    surse: DEX '09 DEX '98