GRIPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

gripă sf [At: DA / Pl: ~pe / E: fr grippe, ger Grippe] 1 Boală contagioasă și infecțioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. 2 (Pgn) Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial.

GRIPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GRIPĂ s. f. Boală contagioasă acută, caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare, prin stare febrilă și dureri musculare. Gripă infecțioasă. ▭ La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. TOPÎRCEANU, B. 93.

GRIPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].

GRIPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

GRIPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe

gripă f. Med. un fel de catar pulmonar (= fr. grippe).

1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.

2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.

gripa vtrf [At: DN³ / Pzi: 3 ~ează / E: fr gripper] 1-2 (D. piese de motoare și d. motoare) A (se) bloca în timpul funcționării. 3-4 (D. oameni) A (se) îmbolnăvi de gripă.

GRIPA, gripez, vb. I. Refl. (Despre piese de motoare; p. ext. despre motoare) A se bloca în timpul funcționării, datorită ungerii insuficiente, dimensiunilor necorespunzătoare etc.

GRIPA vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].

GRIPA vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)

A SE GRIPA¹ pers. 3 se ~ează intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper

A SE GRIPA² mă ~ez intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe (și în: gripă aviară, gripă sezonieră)

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe

gripă s. f., g.-d. art. gripei; pl. gripe

gripa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gripez, 3 gripează; conj. prez. 1 sg. să gripez, 3 să gripeze

gripa (a ~) vb., ind. prez. 3 gripează

gripa vb., ind. prez. 1 sg. gripez, 3 sg. și pl. gripează

GRIPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

GRIPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

GRIPA vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)

GRIPA vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)

Grip, -ă, -e, -eiu, -ena v. Agripina I 1 b, 2, 3.

a gripa (cuiva) carburatorul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.