3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A se bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

gripa vtrf [At: DN3 / Pzi: 3 ~ea / E: fr gripper] 1-2 (D. piese de motoare și d. motoare) A (se) bloca în timpul funcționării. 3-4 (D. oameni) A (se) îmbolnăvi de gripă.

GRIPÁ, gripez, vb. I. Refl. (Despre piese de motoare; p. ext. despre motoare) A se bloca în timpul funcționării, datorită ungerii insuficiente, dimensiunilor necorespunzătoare etc.

GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].

GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)

A SE GRIPÁ2 mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper

A SE GRIPÁ1 pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper

GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

gri sf [At: DA / Pl: ~pe / E: fr grippe, ger Grippe] 1 Boală contagioasă și infecțioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. 2 (Pgn) Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial.

GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GRÍPĂ s. f. Boală contagioasă acută, caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii superioare, prin stare febrilă și dureri musculare. Gripă infecțioasă.La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. TOPÎRCEANU, B. 93.

GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].

GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

GRÍPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe

gripă f. Med. un fel de catar pulmonar (= fr. grippe).

2) *grípă f., pl. e (fr. grippe [și germ. grippe], d. gripper, a apuca cu ghearele, d. vgerm. de jos gripan = vgerm. de sus grifan [ngerm. greifen], de unde vine fr. griffer, a apuca, a zgîria cu gheara, griffe, gheară, rudă cu rus. hrip, răceală la gît. V. grăbesc, grif, gripcă). Med. Un fel de catar epidemic, influență.

1) grípă f., pl. e (ngr. și vgr. grýps, grypós, id.). Biblia 1819, 11, 14. Gripsor, pajură. V. aliet și sorliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gripá (a ~) vb., ind. prez. 3 gripeáză

gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

arată toate definițiile

Intrare: gripa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gripa
  • gripare
  • gripat
  • gripatu‑
  • gripând
  • gripându‑
singular plural
  • gripea
  • gripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gripez
(să)
  • gripez
  • gripam
  • gripai
  • gripasem
a II-a (tu)
  • gripezi
(să)
  • gripezi
  • gripai
  • gripași
  • gripaseși
a III-a (el, ea)
  • gripea
(să)
  • gripeze
  • gripa
  • gripă
  • gripase
plural I (noi)
  • gripăm
(să)
  • gripăm
  • gripam
  • griparăm
  • gripaserăm
  • gripasem
a II-a (voi)
  • gripați
(să)
  • gripați
  • gripați
  • griparăți
  • gripaserăți
  • gripaseți
a III-a (ei, ele)
  • gripea
(să)
  • gripeze
  • gripau
  • gripa
  • gripaseră
Intrare: gripă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gri
  • gripa
plural
  • gripe
  • gripele
genitiv-dativ singular
  • gripe
  • gripei
plural
  • gripe
  • gripelor
vocativ singular
plural
Intrare: Gripă
Gripă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gripă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gripa

etimologie:

gripă

  • 1. Boală infecto-contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc.; influență (1.1.).
    exemple
    • Gripă infecțioasă.
      surse: DLRLC
    • La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. TOPÎRCEANU, B. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial.
      surse: DEX '09

etimologie: