2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAMÁTIC, gramatici, s. m. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

gramatic1, ~ă smf [At: ALECSANDRI T 1203 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Grammatiker, lat grammaticus, ngr γραμματικός] (Rar) 1-2 Gramatician (1-2).

GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.

GRAMÁTIC, gramatici, s. m. (Învechit) Specialist în gramatică; autor de gramatică. Poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea. CREANGĂ, A. 89. Unul preface toată limba în -iune, altul în -ție, altul în -iu, altul în -înt... de nu știi cum să te întorci între aceste patru puncte cardinale a gramaticilor. RUSSO, O. 54.

GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus

gramàtic m. cel ce știe sau predă gramatica.

*gramátic, -ă adj. (vgr. grammatikós, d. grámma [din *gráphma], literă, d. grápho, scriŭ). De gramatică, gramatical: studiĭ gramatice. Conform gramaticiĭ, gramatical: frază gramatică. Subst. Persoană care știe gramatica. În vechime, filolog. S. f., pl. ĭ (vgr. grammatiké [téhne, artă]). Știința de a vorbi și scrie corect. Linghistică. Carte care conține aceste științe. Gramatica comparată, linghistica comparată, care compară limbile. Gramatica istorică, care studiază limbile de la originile eĭ. Gramatica generală, totalitatea regulelor comune tuturor limbilor. Adv. Conform gramaticeĭ (ob. gramatical).

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.

grămătic sm [At: CORESI, PS. 444 / V: (înv) gramatic2 / Pl: ~ici / E: ngr γραμματικός] (Înv) 1 (În limbajul bisericesc) Dascăl. 2 Secretar (și contabil) într-o cancelarie domnească (sau boierească). 3 (Irn) Lingvist. 4 (Irn) Gramatician.

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. (Învechit) Scriitor într-o cancelarie publică sau particulară, servind în genere și ca secretar ori contabil. Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești. CARAGIALE, O. III 162. Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească, încît ajunsei de mic În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic. HASDEU, R. V. 15.

GRĂMĂTÍC ~ci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós

grămătic m. 1. od., logofăt, scriitor; 2. contabil, secretar: grămătici vătafi de curte GHICA. [Gr. mod. GRAMMATIKÓS].

grămătíc m. (ngr. grammatikós). Vechĭ. Cîntăreț de biserică, dascăl. Elev care învăța carte la biserică. Contabil, logofăt, martalog, copist. V. diac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gramátic (gramatician) (înv.) s. m., pl. gramátici

gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici

grămătíc (înv.) s. m., pl. grămătíci

grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂMĂTÍC s. v. cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic.

arată toate definițiile

Intrare: gramatic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gramatic
  • gramaticul
  • gramaticu‑
plural
  • gramatici
  • gramaticii
genitiv-dativ singular
  • gramatic
  • gramaticului
plural
  • gramatici
  • gramaticilor
vocativ singular
  • gramaticule
  • gramatice
plural
  • gramaticilor
Intrare: grămătic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămătic
  • grămăticul
  • grămăticu‑
plural
  • grămătici
  • grămăticii
genitiv-dativ singular
  • grămătic
  • grămăticului
plural
  • grămătici
  • grămăticilor
vocativ singular
  • grămăticule
  • grămătice
plural
  • grămăticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gramatic, -ă gramatică

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea. CREANGĂ, A. 89.
      surse: DLRLC
    • Unul preface toată limba în -iune, altul în -ție, altul în -iu, altul în -înt... de nu știi cum să te întorci între aceste patru puncte cardinale a gramaticilor. RUSSO, O. 54.
      surse: DLRLC
  • comentariu Forma pentru feminin nu este folosită.
    surse: dexonline

etimologie:

grămătic

  • 1. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească).
    exemple
    • Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești. CARAGIALE, O. III 162.
      surse: DLRLC
    • Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească, încît ajunsei de mic În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic. HASDEU, R. V. 15.
      surse: DLRLC

etimologie: