18 definiții pentru lingvist linghist linguist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lingvist, ~ă smf [At: AR (1829), 191 / V: (iuz) ~ghist, ~guist / Pl: ~iști, ~e / E: fr linguiste] Specialist în lingvistică (1) Si: (înv) limbist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu lingvistica. Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5. Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222.

LINGVÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în lingvistică. [Var. linguist, -ă s.m.f. / cf. fr. linguiste].

LINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în lingvistică. ◊ glotolog. (< fr. linguiste)

LINGVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în lingvistică. /<fr. linguiste[1]

  1. Var. linguist LauraGellner

linguist, ~ă smf vz lingvist

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGUÍST, -Ă s.m. și f. v. lingvist.

linguist m. cel ce se dă studiului limbilor.

*linghíst, -ă s. (fr. linguíste, d. lat. lingua, limbă). Care studiază limbile din punct de vedere științific (nu literar), indiferent dacă-s organu unuĭ popor cult orĭ a unuĭ trib sălbatic. – Fals limbist, -gvist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingvíst s. m., pl. lingvíști

lingvíst s. m., pl. lingvíști[1]

  1. Var. linguist LauraGellner

lingvístă s. f., g.-d. art. lingvístei; pl. lingvíste

lingvístă s. f., pl. lingvíste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LINGVÍST s. m. (cf. fr. linguiste): specialist în lingvistică (v.).

Intrare: lingvist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingvist
  • lingvistul
  • lingvistu‑
plural
  • lingviști
  • lingviștii
genitiv-dativ singular
  • lingvist
  • lingvistului
plural
  • lingviști
  • lingviștilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguist
  • linguistul
  • linguistu‑
plural
  • linguiști
  • linguiștii
genitiv-dativ singular
  • linguist
  • linguistului
plural
  • linguiști
  • linguiștilor
vocativ singular
plural
linghist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)