GRADAT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

GRADAT¹, gradați, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

gradat², ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 195 / Pl: ~ați, ~e / E: grada] 1 Împărțit în grade (12) Si: graduat (1). 2 Împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon etc. Si: graduat (2). 3-4 Mărit sau micșorat încetul cu încetul. 5 (D. oameni) Căruia i s-a conferit un grad (28) într-o ierarhie militară. 6 (D. o substanță lichidă) Căreia i s-a măsurat tăria, puritatea etc. 7 (Chm; îs) Cilindru ~ Vas de sticlă cilindric cu gradații (5) pentru măsurarea lichidelor.

gradat¹ sm [At: SANDU-ALDEA, A. M. 223 / Pl: ~ați / E: fr gradé] Militar având un grad (28) inferior celui de ofițer.

GRADAT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

GRADAT¹, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

GRADAT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre seara de măsură a unor aparate) Prevăzut cu diviziuni care servesc la citirea indicațiilor instrumentului. 2. Care se mărește sau se micșorează treptat, care se suie sau se coboară încetul cu încetul. Pămîntul se lăsa la vale în costișe și pripoare gradate. ODOBESCU, S. III 195. ♦ (Adverbial) Treptat. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat cătră perfecția sa. BĂLCESCU, O. II 9.

GRADAT¹, gradați, s. m. (În vechea armată) Persoană purtînd unul dintre gradele militare inferioare (caporal sau sergent). Soldații, înșirați în lungul șanțului de hotar al tîrgului, ridicau armele, trăgeau, în pocnituri ușoare, apoi treceau îndărăt cătră gradați. SADOVEANU, O. VI 209. Erau toți veseli: și soldați și gradați. SANDU-ALDEA, U. P. 129.

GRADAT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. (Mil.; și s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [< grada].

GRADAT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)

GRADAT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GRADA. 2) și adverbial Care crește sau descrește treptat. /v. a grada

GRADAT² ~ți m. Persoană cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada

gradat a. 1. care are diviziuni marcate: instrument gradat; 2. care merge treptat: curs gradat; 3. care a obținut un grad militar sau universitar.

*gradát, -ă adj. (lat. gradatus). Împărțit în grade: linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printr’un grad, vorbind de caporalĭ și subofițerĭ (V. trupete). Adv. În mod gradat, treptat: a înainta gradat.

grada vt [At: COD. PEN. R. S. R. 15 / Pzi: ~dez / E: grad] 1 A împărți în grade (12) Si: a gradua (1). 2 A împărți în raport cu o scară, un punct de reper, eșalon etc. 3 (Îe) A ~ o pedeapsă A fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea faptei. 4-5 A mări sau a micșora ceva încetul cu încetul Si: a gradua (2-3). 6 A conferi cuiva un grad (28) într-o ierarhie (mai ales în cea militară). 7 A măsura cu un aparat o substanță lichidă pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADA, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scară de măsură, a împărți în grade. A grada un termometru. 2. A dispune în raport cu o scară fixă; a nuanța. A grada culorile. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a mări sau a micșora o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legii.

GRADA vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].

GRADA vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

A GRADA ~ez tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. * ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad

gradà v. 1. a împărți în grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.

*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s’ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat.

gradat¹ adj. m., pl. gradați; f. gradată, pl. gradate

gradat² adv.

gradat³ s. m., pl. gradați

gradat s. m., pl. gradați

gradat s. m., pl. gradați

grada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gradez, 3 gradează; conj. prez. 1 sg. să gradez, 3 să gradeze

grada (a ~) vb., ind. prez. 3 gradează

grada vb., ind. prez. 1 sg. gradez, 3 sg. și pl. gradează

GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.

GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. v. treptat. 2. adj. v. succesiv.

GRADAT adj., s. (MIL.) galonat.

GRADAT adj., adv. 1. adj., adv. progresiv, treptat, (înv.) scăriș. (Dezvoltare ~; se dezvoltă ~.) 2. adj. succesiv, treptat. (O înșiruire ~.)

GRADA vb. v. doza.

GRADA vb. a doza, a nuanța. (A-și ~ efectele.)