3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRADÁT1, gradați, s. m. Militar care are un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

gradat1 sm [At: SANDU-ALDEA, A. M. 223 / Pl: ~ați / E: fr gradé] Militar având un grad (28) inferior celui de ofițer.

gradat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 195 / Pl: ~ați, ~e / E: grada] 1 Împărțit în grade (12) Si: graduat (1). 2 Împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon etc. Si: graduat (2). 3-4 Mărit sau micșorat încetul cu încetul. 5 (D. oameni) Căruia i s-a conferit un grad (28) într-o ierarhie militară. 6 (D. o substanță lichidă) Căreia i s-a măsurat tăria, puritatea etc. 7 (Chm; îs) Cilindru ~ Vas de sticlă cilindric cu gradații (5) pentru măsurarea lichidelor.

GRADÁT1, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé.

GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada.

GRADÁT2, -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre seara de măsură a unor aparate) Prevăzut cu diviziuni care servesc la citirea indicațiilor instrumentului. 2. Care se mărește sau se micșorează treptat, care se suie sau se coboară încetul cu încetul. Pămîntul se lăsa la vale în costișe și pripoare gradate. ODOBESCU, S. III 195. ♦ (Adverbial) Treptat. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat cătră perfecția sa. BĂLCESCU, O. II 9.

GRADÁT1, gradați, s. m. (În vechea armată) Persoană purtînd unul dintre gradele militare inferioare (caporal sau sergent). Soldații, înșirați în lungul șanțului de hotar al tîrgului, ridicau armele, trăgeau, în pocnituri ușoare, apoi treceau îndărăt cătră gradați. SADOVEANU, O. VI 209. Erau toți veseli: și soldați și gradați. SANDU-ALDEA, U. P. 129.

GRADÁT, -Ă adj. 1. Exprimat în grade. ♦ Care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. (Mil.; și s.m.) (Militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. [< grada].

GRADÁT, -Ă adj. 1. exprimat în grade. ◊ care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură. 2. treptat, progresiv, succesiv. 3. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului. (< grada)

GRADÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GRADA. 2) și adverbial Care crește sau descrește treptat. /v. a grada

GRADÁT2 ~ți m. Persoană cu grad militar, de obicei inferior. /Din a grada

gradat a. 1. care are diviziuni marcate: instrument gradat; 2. care merge treptat: curs gradat; 3. care a obținut un grad militar sau universitar.

*gradát, -ă adj. (lat. gradatus). Împărțit în grade: linie gradată. Care înaintează pe grade, treptat: curs gradat. S. m. Soldat distins printr’un grad, vorbind de caporalĭ și subofițerĭ (V. trupete). Adv. În mod gradat, treptat: a înainta gradat.

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).

grada vt [At: COD. PEN. R. S. R. 15 / Pzi: ~dez / E: grad] 1 A împărți în grade (12) Si: a gradua (1). 2 A împărți în raport cu o scară, un punct de reper, eșalon etc. 3 (Îe) A ~ o pedeapsă A fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea faptei. 4-5 A mări sau a micșora ceva încetul cu încetul Si: a gradua (2-3). 6 A conferi cuiva un grad (28) într-o ierarhie (mai ales în cea militară). 7 A măsura cu un aparat o substanță lichidă pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scară de măsură, a împărți în grade. A grada un termometru. 2. A dispune în raport cu o scară fixă; a nuanța. A grada culorile.Expr. A grada o pedeapsă = a mări sau a micșora o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legii.

GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].

GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

A GRADÁ ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. * ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad

arată toate definițiile

Intrare: gradat (adj.)
gradat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gradat
  • gradatul
  • gradatu‑
  • grada
  • gradata
plural
  • gradați
  • gradații
  • gradate
  • gradatele
genitiv-dativ singular
  • gradat
  • gradatului
  • gradate
  • gradatei
plural
  • gradați
  • gradaților
  • gradate
  • gradatelor
vocativ singular
plural
Intrare: gradat (s.m.)
gradat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gradat
  • gradatul
  • gradatu‑
plural
  • gradați
  • gradații
genitiv-dativ singular
  • gradat
  • gradatului
plural
  • gradați
  • gradaților
vocativ singular
plural
Intrare: grada
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grada
  • gradare
  • gradat
  • gradatu‑
  • gradând
  • gradându‑
singular plural
  • gradea
  • gradați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gradez
(să)
  • gradez
  • gradam
  • gradai
  • gradasem
a II-a (tu)
  • gradezi
(să)
  • gradezi
  • gradai
  • gradași
  • gradaseși
a III-a (el, ea)
  • gradea
(să)
  • gradeze
  • grada
  • gradă
  • gradase
plural I (noi)
  • gradăm
(să)
  • gradăm
  • gradam
  • gradarăm
  • gradaserăm
  • gradasem
a II-a (voi)
  • gradați
(să)
  • gradați
  • gradați
  • gradarăți
  • gradaserăți
  • gradaseți
a III-a (ei, ele)
  • gradea
(să)
  • gradeze
  • gradau
  • grada
  • gradaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gradat (adj.)

  • 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Exprimat în grade.
      surse: DN
  • 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce într-o succesiune ascendentă sau descendentă.
    exemple
    • Pămîntul se lăsa la vale în costișe și pripoare gradate. ODOBESCU, S. III 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi grada
    surse: DEX '09 DN

gradat (s.m.)

  • 1. Militar care are un grad inferior celui de ofițer.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: galonat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Soldații, înșirați în lungul șanțului de hotar al tîrgului, ridicau armele, trăgeau, în pocnituri ușoare, apoi treceau îndărăt cătră gradați. SADOVEANU, O. VI 209.
      surse: DLRLC
    • Erau toți veseli: și soldați și gradați. SANDU-ALDEA, U. P. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

grada

  • 1. A marca gradele (3.), a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A grada un termometru.
      surse: DLRLC
  • 2. A repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: doza nuanța attach_file un exemplu
    exemple
    • A grada culorile.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (termen) militar A acorda (cuiva) un grad.
    surse: DN sinonime: gradua

etimologie: