grada vt [At: COD. PEN. R. S. R. 15 / Pzi: ~dez / E: grad] 1 A împărți în grade (12) Si: a gradua (1). 2 A împărți în raport cu o scară, un punct de reper, eșalon etc. 3 (Îe) A ~ o pedeapsă A fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea faptei. 4-5 A mări sau a micșora ceva încetul cu încetul Si: a gradua (2-3). 6 A conferi cuiva un grad (28) într-o ierarhie (mai ales în cea militară). 7 A măsura cu un aparat o substanță lichidă pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADA, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca diviziunile pe o scară de măsură, a împărți în grade. A grada un termometru. 2. A dispune în raport cu o scară fixă; a nuanța. A grada culorile. ◊ Expr. A grada o pedeapsă = a mări sau a micșora o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei încadrată în prevederile legii.

GRADA vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărți în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micșora treptat; a nuanța. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].

GRADA vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

A GRADA ~ez tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradație. * ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependență de gravitatea culpei. 3) (ofițeri) A conferi un grad. /Din grad

gradà v. 1. a împărți în grade: a grada un barometru; 2. a augmenta gradat: a grada exercițiile; 3. a conferi grade universitare.

*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s’ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat.

grada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gradez, 3 gradează; conj. prez. 1 sg. să gradez, 3 să gradeze

grada (a ~) vb., ind. prez. 3 gradează

grada vb., ind. prez. 1 sg. gradez, 3 sg. și pl. gradează

GRADA vb. v. doza.

GRADA vb. a doza, a nuanța. (A-și ~ efectele.)