4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.

grămădire sf [At: IORGA, L. I 274 / Pl: ~ri / E: grămădi] (Pop) 1-2 Îngrămădire (1-2). 3 (Înv; îlav) Cu ~ În număr mare.

GRĂMĂDÍRE s. f. v. îngrămădire.

GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

grămădi vtr [At: COD. VOR. 96/1 / Pzi: ~desc / E: vsl грамадити] (Pop) 1-2 A (se) îngrămădi.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

îngrămădire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngrămădi] 1 Adunare la un loc a unui număr mare de oameni. 2 Înghesuire (2). 3 Punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie. 4 Așezare în formă de grămadă.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădíre (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.

A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

grămădì v. a face grămadă, a strânge la un loc.

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri

arată toate definițiile

Intrare: grămădire
grămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămădire
  • grămădirea
plural
  • grămădiri
  • grămădirile
genitiv-dativ singular
  • grămădiri
  • grămădirii
plural
  • grămădiri
  • grămădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: grămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
Intrare: îngrămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditu‑
  • ‑ngrămăditu‑
  • îngrămădind
  • ‑ngrămădind
  • îngrămădindu‑
  • ‑ngrămădindu‑
singular plural
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădii
  • ‑ngrămădii
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (tu)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
(să)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
  • îngrămădeai
  • ‑ngrămădeai
  • îngrămădiși
  • ‑ngrămădiși
  • îngrămădiseși
  • ‑ngrămădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădea
  • ‑ngrămădea
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădise
  • ‑ngrămădise
plural I (noi)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
(să)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădirăm
  • ‑ngrămădirăm
  • îngrămădiserăm
  • ‑ngrămădiserăm
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (voi)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
(să)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădeați
  • ‑ngrămădeați
  • îngrămădirăți
  • ‑ngrămădirăți
  • îngrămădiserăți
  • ‑ngrămădiserăți
  • îngrămădiseți
  • ‑ngrămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădeau
  • ‑ngrămădeau
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădiseră
  • ‑ngrămădiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
Intrare: îngrămădire
îngrămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădirea
  • ‑ngrămădirea
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirile
  • ‑ngrămădirile
genitiv-dativ singular
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirii
  • ‑ngrămădirii
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirilor
  • ‑ngrămădirilor
vocativ singular
plural
grămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămădire
  • grămădirea
plural
  • grămădiri
  • grămădirile
genitiv-dativ singular
  • grămădiri
  • grămădirii
plural
  • grămădiri
  • grămădirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grămădire

etimologie:

  • vezi grămădi
    surse: DEX '98 DEX '09

grămădi

etimologie:

  • grămadă
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrămădi îngrămădire îngrămădit grămădi grămădire

  • 1. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi.
    exemple
    • I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122.
      surse: DLRLC
    • Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59.
      surse: DLRLC
    • În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + grămădi
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrămădire grămădire

etimologie:

  • vezi îngrămădi
    surse: DEX '09 DEX '98