2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.

grădinărit sn [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: grădinări] 1 Ocupația grădinarului (1) Si: grădinărie (1). 2 (Rar) Grădină (1).

GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.

GRĂDINĂRÍT s. n. Faptul de a grădinări; profesiunea grădinarului, a cultivării grădinilor. V. horticultură.

GRĂDINĂRÍT n. Cultivare a terenului grădinii. /v. a grădinări

grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.

grădinări vi [At: DR X, 567 / Pzi : ~resc / E: grădinar] (Rar) A se ocupa cu cultivarea grădinilor (1).

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. A cultiva și a întreține o grădină (mai ales de zarzavat).

A GRĂDINĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădinărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 să grădinăreáscă

grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. grădinăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂDINĂRÍT s. v. horticultură.

GRĂDINĂRIT s. grădinărie, horticultură. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: grădinărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădinărit
  • grădinăritul
  • grădinăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • grădinărit
  • grădinăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: grădinări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grădinări
  • grădinărire
  • grădinărit
  • grădinăritu‑
  • grădinărind
  • grădinărindu‑
singular plural
  • grădinărește
  • grădinăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grădinăresc
(să)
  • grădinăresc
  • grădinăream
  • grădinării
  • grădinărisem
a II-a (tu)
  • grădinărești
(să)
  • grădinărești
  • grădinăreai
  • grădinăriși
  • grădinăriseși
a III-a (el, ea)
  • grădinărește
(să)
  • grădinărească
  • grădinărea
  • grădinări
  • grădinărise
plural I (noi)
  • grădinărim
(să)
  • grădinărim
  • grădinăream
  • grădinărirăm
  • grădinăriserăm
  • grădinărisem
a II-a (voi)
  • grădinăriți
(să)
  • grădinăriți
  • grădinăreați
  • grădinărirăți
  • grădinăriserăți
  • grădinăriseți
a III-a (ei, ele)
  • grădinăresc
(să)
  • grădinărească
  • grădinăreau
  • grădinări
  • grădinăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grădinărit

etimologie:

  • vezi grădinări
    surse: DEX '98 DEX '09

grădinări

  • 1. rar A se ocupa de cultivarea unei grădini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • grădinar
    surse: DEX '09 DEX '98