6 intrări

school Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) (Ieșit din uz) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., sb. gradina.

grădi sf [At: BIBLIA (1688) 4/26 / A și: (Trs) grădină / Pl: ~ni / E: bg градина, srb gradina] 1 Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse Si: (rar) grădinărit (2), (reg) grădinit. 2 (Fig; înv; îe) O ~ de om Om plăcut, simpatic. 3 (Șîs ~ publică) Suprafață de teren plantată și amenajată cu alei, bănci etc., care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. 4 (Îs) ~ botanică Instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate colecții de plante (rare), în scopul prezentării și studierii. 5 (Îs) ~ zoologică Instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute animale vii din diverse regiuni ale pământului, spre a fi expuse publicului sau studiate. 6 (Îs) ~ de vară Restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 7 (Îs) ~-chimică (sau minerală) Experiență în care cristale de diferite săruri minerale colorate, introduse într-o soluție apoasă de silicat de sodiu sau ferocianură de potasiu, se cristalizează diferit. 8 (Înv; îs) ~ de copii Grădiniță (3). 9 (Iuz; îs) ~ sezonieră Grădiniță care funcționa în mediul rural, în timpul muncilor agricole. 10 (Înv; îe) A face ~ A culca la pământ.

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii. Grădină zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Loc (de obicei în preajma casei și îngrădit) în care se cultivă legume, flori, pomi. Grădină de flori. Grădină de zarzavat. Grădină de pomi.Din cînd în cînd își arunca ochii printre gard în grădina Irinei. BUJOR, S. 80. Uite-l verde și rotund Nucul din grădină! COȘBUC, P. I 261. Mîndră-i lumea cu feciori Ca grădina cu bujori. JARN*IK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ Fig. Vom merge departe Pînă-n grădinile păcii, Pînă-n grădina dreptății. BANUȘ, B. 94. ◊ Grădină botanică v. botanic. Grădină zoologică = loc unde sînt adunate și îngrijite, cu scop științific și instructiv, animale de diferite specii și din diferite regiuni. Grădină de vară = restaurant amenajat vara într-o grădină. ◊ Expr. Grădină de om (sau de băiat etc.) = om plăcut la vorbă, deschis la inimă, simpatic. Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat! VLAHUȚĂ, la TDRG. E mai bine să-ți zică: Este grădină de om. Și, De vorba lui nu te saturi. PANN, P. V. III 9. ♦ Parc. Și-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru, pe la baluri. ALECSANDRI, T. I 272. La mîna stîngă, asemenea mare grădină, tot cu copaci... unde este și o fîntînă cu apă minunată. GOLESCU, Î. 77. ◊ Grădină publică = parc întreținut de un oraș și pus la dispoziția publicului. Din fericire, la grădina publică reuși să scape de amîndoi. REBREANU, R. II 225. Pe malul Brateșului, în dosul grădinii publice, Gheorghe și Irina stătuse mai toată ziua în iarbă, privind de sus luciul apei din lac. BUJOR, S. 147. 2. (În expr.) Grădină de copii = instituție didactică-educativă pentru copii de vîrstă preșcolară; grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = (la țară) grădină de copii care funcționează numai în timpul muncilor agricole. – Pl. și: (rar) grădine (IOSIF, V. 79, EMINESCU, N. 57).

GRĂDÍNĂ ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. * ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc și se întrețin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafață de teren plantată și amenajată (cu alei, bănci etc.), care servește ca loc de agrement; parc. * ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina

grădină f. 1. îngrădire cu flori, fructe, legume; grădină botanică, unde s’au adunat plante exotice și indigene pentru înlesnirea studiilor; grădină de copii, școală începătoare pentru desvoltarea naturală a copilașilor, deprizându-i de timpuriu cu o activitate spontană (întemeiată de Fröbel); 2. fig. se zice de cel ce posedă toate calitățile: o grădină de om. [Slav. GRADINA].

grădínă f., pl. ĭ (vsl. bg. gradina. V. gard). Loc îngrădit în care se cultivă florĭ saŭ legume (p. fructe se zice livadă). Grădină botanică, zoologică, p. studiu plantelor, al animalelor. Grădină de copiĭ (după germ. kinder-garten), școală de copiĭ care n’aŭ intrat încă în școala primară și în care nu se învață cu cărțĭ. (Întemeĭată de Fröbel, din care cauză se maĭ numește și școală fröbeliană). Grădină publică, grădină a comuneĭ orĭ a statuluĭ, deschisă tuturor. Fig. Persoană plină de calitățĭ: acest om e o grădină, o grădină de om. Mă duc în grădină, mă duc în grădina caseĭ noastre orĭ a alteĭ case orĭ intru în grădina publică care e lîngă mine. Mă duc la grădină, mă duc la grădina publică, care, în general, e departe de mine.

CICOÁRE1, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivată pentru rădăcinile sale (Cichorium intybus).Cicoare de grădină = andivă. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus. – Lat. *cichoria (= cichorium).

CICOÁRE1, cicori, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivată pentru rădăcinile sale (Cichorium intybus).Cicoare de grădină = andivă. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrise mai sus. – Lat. *cichoria (= cichorium).

cicoare1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 310 2/22 / V: ~ră, ~corie, țicorie / Pl: ~ori / E: ml *cichoria] 1 (Bot) Planta erbacee Cichorium intybus, cu flori albastre, trandafirii sau albe, din a cărei rădăcină se fabrică surogat de cafea. 2 Surogat de cafea din rădăcina cicorii (1). 3 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Odolean (Valeriana officinalis). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Andivă (Cicorium endivia). corectată

NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat la mai multe plante: a) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri aspri și cu flori mari, roșii, purpurii sau albe; frunzele, florile, uneori și rădăcinile sînt folosite în medicină (Malva silvestris); b) (și în forma nalbă-de-grădină) plantă erbacee înaltă, cu flori roșii, galbene, violete sau pestrițe, cultivată în grădini, cu întrebuințări în medicină (Althea rosea); c) (și în forma nalbă-mare) plantă erbacee cu rădăcina cărnoasă, care crește în locuri umede și ale cărei frunze, flori și mai ales rădăcini se întrebuințează în medicină ca emolient (Althea officinalis). Își făcu un ceai de nalbă și rămase frumușel acasă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 80. Ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă. COȘBUC, P. II 209. Ești ca floarea cea de nalbă. ALECSANDRI, P. P. 340.

PIPÉRNIȚĂ, pipernițe, s. f. I. 1. Vas ori cutie mică în care se ține piperul. 2. Piuliță (mai ales de lemn) în care se pisează piperul sau ardeiul. II. (Bot.; Ban., Transilv.) Compus: piperniță-de-grădină = cimbru.

grădínă-cinematográf s. f. Cinematograf amenajat într-o grădină ◊ „[...] de la începutul acestei luni bucureștenii pot viziona filme și în grădinile-cinematograf Capitol, Gloria [...] De la 1 iunie va intra în circuit și grădina Eforie [...]” I.B. 11 V 89 p. 5 (termenul este mult mai vechi, cel puțin din anii ’40)

grădínă-muzéu s. f. Grădină cu funcție de muzeu ◊ „Mai fiecare teatru se putea revendica drept autor (chiar dacă în colaborare) al unei asemenea manifestări, fie că aceasta avea loc la Monumentul Eroilor Patriei, sau la Curtea Veche, în grădina-muzeu «Enescu», la Rotonda scriitorilor din Cișmigiu etc.” I.B. 9 VIII 75 p. 5 (din grădină + muzeu)

grădínă-restauránt s. f. Restaurant amenajat într-o grădină, restaurant cu grădină ◊ „În timpul verii e nevoie la Sulina de cel puțin încă o grădină-restaurant. Sc. 26 VIII 62 p. 2 (din grădină + restaurant)

oráș-grădínă s. n. Oraș plin de verdeață, ca o grădină ◊ „În mine crește tot mai puternic sentimentul de mândrie pentru orașele-grădini din patria mea.” Gaz. lit. 23 II 61 p. 8. ◊ „La Nashville m-am întâlnit deodată cu un oraș-grădină. Sec. 20 6/66 p. 187. ◊ „Cald omagiu adus orașului-grădină, filmul capătă în cele din urmă atributele unui poem scris într-o frumoasă clipă de inspirație.” I.B. 5 III 75 p. 2; v. și Sc. 27 V 63 p. 6, Cont 20 VI 69 p. 4, Sc. 13 XII 75 p. 4 (din oraș + grădină)

restauránt-grădínă s. n. Restaurant cu grădină ◊ „La cunoscutul, greoiul și etc., etc. restaurant-grădină «Miorița», când e sare nu-i mălai [...]” Sc. 11 VIII 67 p. 2 (din restaurant + grădină)

NÁLBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă ramificată, cu frunze palmat lobate și cu flori roșii, cu dungi negre. * ~- mare nalbă cu tulpina foarte înaltă, cu frunze păroase pe ambele părți și cu flori albe-roz. ~-de-grădină plantă erbacee cu tulpina erectă și înaltă, cu frunze zbârcite, dințate și cu flori purpurii; rujalină. [G.-D. nalbei] /<lat. malva


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni

arată toate definițiile

Intrare: grădină
grădină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădi
  • grădina
plural
  • grădini
  • grădinile
genitiv-dativ singular
  • grădini
  • grădinii
plural
  • grădini
  • grădinilor
vocativ singular
plural
grădină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădi
  • grădina
plural
  • grădine
  • grădinele
genitiv-dativ singular
  • grădine
  • grădinei
plural
  • grădine
  • grădinelor
vocativ singular
plural
Intrare: cicoare de grădină
cicoare de grădină substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicoare de grădi
  • cicoarea de grădi
plural
genitiv-dativ singular
  • cicori de grădi
  • cicorii de grădi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: jale-de-grădină
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jale-de-grădi
  • jalea-de-grădi
plural
genitiv-dativ singular
  • jale-de-grădi
  • jalei-de-grădi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nalbă-de-grădină
nalbă-de-grădină substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalbă-de-grădi
  • nalba-de-grădi
plural
  • nalbe-de-grădi
  • nalbele-de-grădi
genitiv-dativ singular
  • nalbe-de-grădi
  • nalbei-de-grădi
plural
  • nalbe-de-grădi
  • nalbelor-de-grădi
vocativ singular
plural
Intrare: piperniță-de-grădină
piperniță-de-grădină substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperniță-de-grădi
  • pipernița-de-grădi
plural
genitiv-dativ singular
  • pipernițe-de-grădi
  • piperniței-de-grădi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rogoz-de-grădină
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rogoz-de-grădi
  • rogozul-de-grădi
plural
genitiv-dativ singular
  • rogoz-de-grădi
  • rogozului-de-grădi
plural
vocativ singular
plural

grădină

  • 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: grădinărie diminutive: grădiniță attach_file 5 exemple
    exemple
    • Grădină de flori. Grădină de zarzavat. Grădină de pomi.
      surse: DLRLC
    • Din cînd în cînd își arunca ochii printre gard în grădina Irinei. BUJOR, S. 80.
      surse: DLRLC
    • Uite-l verde și rotund Nucul din grădină! COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • Mîndră-i lumea cu feciori Ca grădina cu bujori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400.
      surse: DLRLC
    • figurat Vom merge departe Pînă-n grădinile păcii, Pînă-n grădina dreptății. BANUȘ, B. 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie O grădină de om = om plăcut, simpatic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ah, ce mucalit e Mișu, I-o grădină de băiat! VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • E mai bine să-ți zică: Este grădină de om. Și, De vorba lui nu te saturi. PANN, P. V. III 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: parc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru, pe la baluri. ALECSANDRI, T. I 272.
      surse: DLRLC
    • La mîna stîngă, asemenea mare grădină, tot cu copaci... unde este și o fîntînă cu apă minunată. GOLESCU, Î. 77.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Grădină botanică (1.1.) = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Grădină zoologică = instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse regiuni ale Pământului.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.4. Grădină publică = parc întreținut de un oraș și pus la dispoziția publicului.
      exemple
      • Din fericire, la grădina publică reuși să scape de amîndoi. REBREANU, R. II 225.
        surse: DLRLC
      • Pe malul Brateșului, în dosul grădinii publice, Gheorghe și Irina stătuse mai toată ziua în iarbă, privind de sus luciul apei din lac. BUJOR, S. 147.
        surse: DLRLC
  • 3. (în) sintagmă ieșit din uz Grădină de copii = grădiniță (de copii).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: grădiniță
  • 4. (în) sintagmă ieșit din uz Grădină sezonieră = grădiniță de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

cicoare de grădină

etimologie:

nalbă-de-grădină

  • 1. Plantă erbacee înaltă, cu flori roșii, galbene, violete sau pestrițe, cultivată în grădini, cu întrebuințări în medicină (Althea rosea).
    surse: DLRLC

etimologie:

piperniță-de-grădină

etimologie:

rogoz-de-grădină

etimologie: