2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

gospodărire sf [At: LEG. EC. PL. 86 / Pl: ~ri / E: gospodări] 1 Conducere a treburilor casei Si: gospodărit1 (1). 2 Administrare a unui bun, a unei instituții, a unui stat etc. Si: gospodărit1 (2). 3 Întemeiere a unei case, gospodării (1) etc. Si: gospodărit1 (3). 4 (Pex) Căsătorire.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a gospodări; administrare, conducere (a unei întreprinderi, a unei instituții etc.). Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. ◊ Gospodărire socialistă = metodă de conducere și organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist, bazată pe principiul recuperării planificate de către întreprindere a cheltuielilor de producție și de desfacere și pe obținerea de beneficii din veniturile realizate pe baza producției proprii.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.

A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar

A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar

gospodărì v. Mold. a conduce o casă.

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri

gospodărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 să gospodăreáscă

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GOSPODĂRÍRE s. v. administrație.

GOSPODĂRIRE s. administrare, administrație, cîrmuire, conducere, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (~ treburilor publice.)

GOSPODĂRÍ vb. v. administra.

GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmui, a conduce, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (A ~ treburile publice.)

Intrare: gospodărire
gospodărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gospodărire
  • gospodărirea
plural
  • gospodăriri
  • gospodăririle
genitiv-dativ singular
  • gospodăriri
  • gospodăririi
plural
  • gospodăriri
  • gospodăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: gospodări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gospodări
  • gospodărire
  • gospodărit
  • gospodăritu‑
  • gospodărind
  • gospodărindu‑
singular plural
  • gospodărește
  • gospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodăresc
  • gospodăream
  • gospodării
  • gospodărisem
a II-a (tu)
  • gospodărești
(să)
  • gospodărești
  • gospodăreai
  • gospodăriși
  • gospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • gospodărește
(să)
  • gospodărească
  • gospodărea
  • gospodări
  • gospodărise
plural I (noi)
  • gospodărim
(să)
  • gospodărim
  • gospodăream
  • gospodărirăm
  • gospodăriserăm
  • gospodărisem
a II-a (voi)
  • gospodăriți
(să)
  • gospodăriți
  • gospodăreați
  • gospodărirăți
  • gospodăriserăți
  • gospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodărească
  • gospodăreau
  • gospodări
  • gospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gospodărire

  • exemple
    • Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Gospodărire socialistă = metodă de conducere și organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist, bazată pe principiul recuperării planificate de către întreprindere a cheltuielilor de producție și de desfacere și pe obținerea de beneficii din veniturile realizate pe baza producției proprii.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gospodări
    surse: DEX '98 DEX '09

gospodări

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, prin extensiune, ale unei instituții, organizații etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: administra 3 exemple
    exemple
    • Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234.
      surse: DLRLC
    • Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84.
      surse: DLRLC
    • Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv factitiv A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătui 2 exemple
    exemple
    • Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116.
      surse: DLRLC
    • Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gospodar
    surse: DEX '09 DEX '98