2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a (se) gospodări; administrare, conducere. – V. gospodări.

gospodărire sf [At: LEG. EC. PL. 86 / Pl: ~ri / E: gospodări] 1 Conducere a treburilor casei Si: gospodărit1 (1). 2 Administrare a unui bun, a unei instituții, a unui stat etc. Si: gospodărit1 (2). 3 Întemeiere a unei case, gospodării (1) etc. Si: gospodărit1 (3). 4 (Pex) Căsătorire.

GOSPODĂRÍRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a gospodări; administrare, conducere (a unei întreprinderi, a unei instituții etc.). Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. ◊ Gospodărire socialistă = metodă de conducere și organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist, bazată pe principiul recuperării planificate de către întreprindere a cheltuielilor de producție și de desfacere și pe obținerea de beneficii din veniturile realizate pe baza producției proprii.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, p. ext., ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

gospodări [At: I. IONESCU, C. IV / Pzi: ~resc / E: gospodar] 1 vi A conduce treburile casei. 2 vi A face menajul casei. 3 vt A administra un bun, o instituție, un stat etc. ca un bun gospodar (3). 4-5 vtr A-și întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze casa, gospodăria proprie. 6-7 vtr (Pex) A (se) căsători.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc. 2. Refl. și tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Intranz. A conduce treburile casei, a îngriji de gospodărie. Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. ♦ A face treburile necesare într-o gospodărie. Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. 2. Tranz. A conduce, a administra o instituție (publică). Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. 3. Refl. A întemeia o gospodărie (căsătorindu-se); a se așeza, a se căpătui. Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267.

A SE GOSPODĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-și întemeia o gospodărie. /Din gospodar

A GOSPODĂRÍ ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituții, organizații) A administra (cu chibzuință). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar

2) gospodărésc v. intr. (d. gospodar). Trăĭesc ca un gospodar, ca un om casnic. V. tr. Lucrez lucrurĭ de gospodărie. Fac gospodar, om cu casa luĭ: tata șĭ-a gospodărit băĭețiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gospodărire s. f., g.-d. art. gospodăririi; pl. gospodăriri

gospodăríre s. f., g.-d. art. gospodărírii; pl. gospodăríri

gospodări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodăresc, imperf. 3 sg. gospodărea; conj. prez. 3 să gospodărească

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. gospodăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GOSPODĂRÍRE s. v. administrație.

GOSPODĂRIRE s. administrare, administrație, cîrmuire, conducere, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (~ treburilor publice.)

GOSPODĂRI vb. a administra, a cîrmui, a conduce, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (A ~ treburile publice.)

Intrare: gospodărire
gospodărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gospodărire
  • gospodărirea
plural
  • gospodăriri
  • gospodăririle
genitiv-dativ singular
  • gospodăriri
  • gospodăririi
plural
  • gospodăriri
  • gospodăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: gospodări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gospodări
  • gospodărire
  • gospodărit
  • gospodăritu‑
  • gospodărind
  • gospodărindu‑
singular plural
  • gospodărește
  • gospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodăresc
  • gospodăream
  • gospodării
  • gospodărisem
a II-a (tu)
  • gospodărești
(să)
  • gospodărești
  • gospodăreai
  • gospodăriși
  • gospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • gospodărește
(să)
  • gospodărească
  • gospodărea
  • gospodări
  • gospodărise
plural I (noi)
  • gospodărim
(să)
  • gospodărim
  • gospodăream
  • gospodărirăm
  • gospodăriserăm
  • gospodărisem
a II-a (voi)
  • gospodăriți
(să)
  • gospodăriți
  • gospodăreați
  • gospodărirăți
  • gospodăriserăți
  • gospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • gospodăresc
(să)
  • gospodărească
  • gospodăreau
  • gospodări
  • gospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gospodărire, gospodăririsubstantiv feminin

    • format_quote Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. DLRLC
    • 1.1. Gospodărire socialistă = metodă de conducere și organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist, bazată pe principiul recuperării planificate de către întreprindere a cheltuielilor de producție și de desfacere și pe obținerea de beneficii din veniturile realizate pe baza producției proprii. DLRLC
etimologie:
  • vezi gospodări DEX '98 DEX '09

gospodări, gospodărescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A conduce sau a face treburile unei gospodării sau, prin extensiune, ale unei instituții, organizații etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: administra
    • format_quote Acum avea bietul om de toate; dară ce să facă, că nu putea gospodări! Deci și-au propus să meargă-n lume să învețe minte. SBIERA, P. 234. DLRLC
    • format_quote Penelopa rămase sus ca să gospodărească prin casă. BART, E. 84. DLRLC
    • format_quote Minunata noastră clasă muncitoare, condusă de partid, a dovedit că poate gospodări întreprinderile fără burghezie, împotriva burgheziei și mai bine decît burghezia. REZ. HOT. I 293. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv factitiv A întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căpătui
    • format_quote Daniil le vorbea despre viața lui singuratecă, despre moșioara ce avea, despre hotărîrea lui de a se așeza și a se gospodări de-al binelea. SADOVEANU, M. 116. DLRLC
    • format_quote Să ne gospodărim, că avem de toate cîte ne-ar trebui la starea aceasta! SBIERA, P. 267. DLRLC
etimologie:
  • gospodar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.