GOSPODĂRIRE, gospodăriri, s. f. Acțiunea de a gospodări; administrare, conducere (a unei întreprinderi, a unei instituții etc.). Economia socialistă se caracterizează printr-o bună gospodărire și evidență riguroasă, prin folosirea rațională și cu cea mai mare grijă a avutului obștesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2588. ◊ Gospodărire socialistă = metodă de conducere și organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist, bazată pe principiul recuperării planificate de către întreprindere a cheltuielilor de producție și de desfacere și pe obținerea de beneficii din veniturile realizate pe baza producției proprii.