8 definiții pentru gonaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

GONÁȘ, gonași, s. m. (Rar) Hăitaș2. – Goni + suf. -aș.

gonaș sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 244/15 / Pl: ~i / E: goană + -aș] 1-3 (Pop) Gonaci (1-3). 4 (Rar) Hăitaș (1).

GONÁȘ, gonași, s. m. 1. Gonaci (1). Pe urmă a pornit semnalul. Și oamenii intrați în iaz cu luntri și cei de pe maluri, gonașii, au început a chiui cumplit. SADOVEANU, O. IV 266. 2. (Învechit) Gonaci (3). Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158.

gonácĭ, -e adj. Care gonește, urmărește, fugărește: cine gonacĭ, om gonacĭ (călare). S. m. Taur tînăr, gonitor. Cal, cursier. Vechĭ. Cercetător, explorator (călare) al terenuluĭ de bătălie. Persecutor. – Gonáș (vechĭ), urmăritor (călare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gonáș (reg.) s. m., pl. gonáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GONAȘ s. bătăiaș, gonaci, hăitaș, mînător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vînătoare.)

Intrare: gonaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonaș
  • gonașul
  • gonașu‑
plural
  • gonași
  • gonașii
genitiv-dativ singular
  • gonaș
  • gonașului
plural
  • gonași
  • gonașilor
vocativ singular
  • gonașule
  • gonașe
plural
  • gonașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gonaș

etimologie:

  • Goni + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98