gogu m. Tr. (Bihor) paparudă. [Lit. sperietoare (v. gogă)].

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. Gogu.

goagă² sf vz gog¹

gog¹ sm [At: ALECSANDRI, T. 1746 / V: goagă sf, gong / Pl: ~ogi / E: ns cf Gogu] (Îrg) Băiat prost.

gog² sm [At: ALEXICI, L. P. 200 / Pl: nct / E: ns cf gogă] (Reg) Paparudă.

gong² sm vz gog¹

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

gog a. gogoman: alții zic că-s numai un gog AL. [Onomatopee (cf. găgăuță)].

paparudă f. numele țigăncii încununată cu bozi, cu panglici roșii și salbe de firfirici, care (a treia zi după Paști și peste vară când e secetă) merge jucând din casă în casă; cu acea ocaziune, ea recitează o invocațiune de ploaie, numită cântecul paparudelor. [Paparuda se numește în Moldova papaludă, în Banat păpărugă, în Bihor babarugă: sensul lor primitiv e «momâie» sau «gogoriță» (cum e în realitate paparuda, care în Bihor se și numește gogu), reprezentând termeni din graiul copiilor analogi sinonimelor provențale: papalaudo, paparaugno, babarauno, fantomă, gogoriță].

gog, goágă adj. (rudă cu gogleț, gogoman, gigît). Rar. Gogoman, prost.

gog (reg.) s. m., pl. gogi

gog (reg.) s. m., pl. gogi

gog s. m., pl. gogi

GOGU, Constantin (1854-1897, n. Câmpulung), matematician și astronom român. M. coresp. al Acad. (1880), prof. univ. la București. Lucrări privind inegalitățile de lungă perioadă din mișcarea Lunii, datorate atracției pertubatoare a planetei Marte. Studii asupra variației gravitației cu latitudinea.

Gogu, -lescu, -ț v. Gheorghie IV A 12, 13.

GOG și MAGOG (în mitologia creștină), dublă forță ostilă. În „Vechiul Testament”, G. este menționat în trei ipostaze: localitate în Armenia; țara de origine a lui M.; rege din țara lui M., ostil poporului lui Israel și învins, în cele din urmă, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). În „Noul Testament” (Apocalipsa) G. și M. sunt două popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la război împotriva domniei de 1000 de ani a lui Iisus Hristos.

Gogu s. invar. (glum.) penis.

Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.

gogu s.m. (reg.) paparudă.