gogu m. Tr. (Bihor) paparudă. [Lit. sperietoare (v. gogă)].

paparudă f. numele țigăncii încununată cu bozi, cu panglici roșii și salbe de firfirici, care (a treia zi după Paști și peste vară când e secetă) merge jucând din casă în casă; cu acea ocaziune, ea recitează o invocațiune de ploaie, numită cântecul paparudelor. [Paparuda se numește în Moldova papaludă, în Banat păpărugă, în Bihor babarugă: sensul lor primitiv e «momâie» sau «gogoriță» (cum e în realitate paparuda, care în Bihor se și numește gogu), reprezentând termeni din graiul copiilor analogi sinonimelor provențale: papalaudo, paparaugno, babarauno, fantomă, gogoriță].

GOGU, Constantin (1854-1897, n. Câmpulung), matematician și astronom român. M. coresp. al Acad. (1880), prof. univ. la București. Lucrări privind inegalitățile de lungă perioadă din mișcarea Lunii, datorate atracției pertubatoare a planetei Marte. Studii asupra variației gravitației cu latitudinea.

Gogu s. invar. (glum.) penis.

gogu s.m. (reg.) paparudă.