3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

glosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr gloser] 1 A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte. 2 A întocmi un glosar (1). 3 (Înv) A critica un text. 4 (Înv) A cenzura.

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).

GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].

GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)

A GLOSÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau al unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.

glo1 sf [At: EMINESCU, ap. DA / Pl: ~se / E: fr glose, ger Glosse, it glossa, lat glossa] 1 Explicare a sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere. 2 (Spc) Comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. 3 (Lpl) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 4 Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproduce în ordine inversă versurile primeia.

glo2 sf [At: CADE / Pl: ~se / E: nct] (Iht) Limbă de mare (Solea nasuta).

GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau al unui cuvânt dintr-o scriere; spec. comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.

GLÓSĂ, glose, s. f. 1. Explicație a unui text obscur sau a unui cuvînt rar, învechit ori greu de înțeles dintr-o scriere; (în special) notă explicativă la un cuvînt sau pasaj dintr-un manuscris (antic), făcută de un copist pe marginea manuscrisului. ♦ Comentariu, notă. 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începînd de la a doua, comentează cîte un vers din prima strofă (versul comentat repetîndu-se la sfîrșitul strofei respective). Cu puțină vreme înainte de a fi scris «Glosa», Eminescu a scris vestitele lui satire. IONESCU-RION, C. 89.

GLÓSĂ s.f. 1. Explicația unui text obscur sau a unui cuvânt greu de înțeles. ♦ Comentariu, notă la un text. 2. Poezie cu formă fixă ale cărei versuri din prima strofă sunt comentate pe rând în câte o strofă următoare, ultima strofă conținând aceleași versuri ca și prima, însă în ordine inversă. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].

GLÓSĂ ~e f. 1) Scurtă notă explicativă, care însoțește un cuvânt dificil sau un pasaj neînțeles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de formă fixă, în care fiecare vers din prima strofă este comentat succesiv în strofele următoare, ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse

glosă f. vorbă obscură sau rară: glose slavo-române. ║ un fel de poezie în care versul final al fiecării strofe formează o strofă rimată ce conține tema și, ca atare, figurează în fruntea poeziei: glosă de Eminescu.

*glósă f., pl. e (vgr. glóssa și glôtta, limbă, vorbă arhaică saŭ rară; lat. glossa). Cuvînt rar saŭ obscur. Notă, explicațiunea unuĭ cuvînt orĭ unuĭ loc obscur (V. scolie). Un fel de poezie în care versu final al fie-căreĭ strofe formează altă strofă rimată care conține tema, și, ca atare, figurează în fruntea acesteĭ poeziĭ și, în ordine inversă, la urmă: glosa luĭ Eminescu.

*gloséz v. tr. (d. glosă; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glosá (a ~) vb., ind. prez. 3 gloseáză

glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. și pl. gloseáză

arată toate definițiile

Intrare: glosa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glosa
  • glosare
  • glosat
  • glosatu‑
  • glosând
  • glosându‑
singular plural
  • glosea
  • glosați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glosez
(să)
  • glosez
  • glosam
  • glosai
  • glosasem
a II-a (tu)
  • glosezi
(să)
  • glosezi
  • glosai
  • glosași
  • glosaseși
a III-a (el, ea)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosa
  • glosă
  • glosase
plural I (noi)
  • glosăm
(să)
  • glosăm
  • glosam
  • glosarăm
  • glosaserăm
  • glosasem
a II-a (voi)
  • glosați
(să)
  • glosați
  • glosați
  • glosarăți
  • glosaserăți
  • glosaseți
a III-a (ei, ele)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosau
  • glosa
  • glosaseră
Intrare: glosă (subst.)
glosă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glo
  • glosa
plural
  • glose
  • glosele
genitiv-dativ singular
  • glose
  • glosei
plural
  • glose
  • gloselor
vocativ singular
plural
Intrare: glosă (suf.)
glosă (suf.)
sufix (I7-S)
  • glo
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glosa

  • 1. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adnota explica

etimologie:

glosă (subst.)

  • 1. Explicarea sensului unui pasaj sau al unui cuvânt dintr-o scriere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: explicație
  • 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu puțină vreme înainte de a fi scris «Glosa», Eminescu a scris vestitele lui satire. IONESCU-RION, C. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: