13 definiții pentru glosa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr gloser] 1 A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte. 2 A întocmi un glosar (1). 3 (Înv) A critica un text. 4 (Înv) A cenzura.

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).

GLOSÁ, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).

GLOSÁ vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvânt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].

GLOSÁ vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)

A GLOSÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, forme gramaticale dintr-un text) A explica prin glose. 2) (texte) A comenta prin note speciale; a adnota. /<fr. gloser

*gloséz v. tr. (d. glosă; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glosá (a ~) vb., ind. prez. 3 gloseáză

glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. și pl. gloseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLOSÁ vb. 1. v. explica. 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)

GLOSA vb. 1. a explica. (A ~ cuvintele dificile dintr-un text.) 2. a adnota. (A ~ un text clasic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

glosa (cuv. sp., < lat. glossa „explicație, comentariu, interpretare”) 1. În arta poetică a însemnat inițial „parafrază”, apoi termenul a fost aplicat unei creații poetice ale cărei strofe reiau fiecare, în final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sfârșesc fiecare cu unul din versurile – expuse succesiv – ale unui program dat. G. este frecvent întâlnită în teatrul clasic sp. 2. În muzică a fost dezvoltat sensul de „parafrază”; g. era fie o compoziție similară cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueliștii* și organiștii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale și la dezvoltarea instr. a acesteia, fie însemna doar variație (1 – 2) (ex. în vechile cărți spaniole de vihuela* și orgă* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenzón, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).

Intrare: glosa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glosa
  • glosare
  • glosat
  • glosatu‑
  • glosând
  • glosându‑
singular plural
  • glosea
  • glosați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glosez
(să)
  • glosez
  • glosam
  • glosai
  • glosasem
a II-a (tu)
  • glosezi
(să)
  • glosezi
  • glosai
  • glosași
  • glosaseși
a III-a (el, ea)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosa
  • glosă
  • glosase
plural I (noi)
  • glosăm
(să)
  • glosăm
  • glosam
  • glosarăm
  • glosaserăm
  • glosasem
a II-a (voi)
  • glosați
(să)
  • glosați
  • glosați
  • glosarăți
  • glosaserăți
  • glosaseți
a III-a (ei, ele)
  • glosea
(să)
  • gloseze
  • glosau
  • glosa
  • glosaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glosa

  • 1. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adnota explica

etimologie: