10 definiții pentru ghintui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

ghintui2 vt [At: HASDEU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] A fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă. corectată

ghintui1 vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~esc / E: ghint + -ui] 1 A prevedea cu ghinturi țeava unei arme de foc. 2 (Iuz) A fileta un mic cilindru de metal, pentru a-l folosi ca șurub. corectată

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.

GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia ghinturi în partea interioară a unei țevi de armă de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioagă etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.

A GHINTUÍ ~iésc tranz. 1) (țevi ale armelor de foc) A înzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui

ghintuĭésc v. tr. (d. ghint; pol. gwintować). Înzestrez cu ghinturĭ: pușcă ghintuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghintuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 să ghintuiáscă

ghintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghintuiáscă

ghintui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiesc, conj. ghintuiască)

Intrare: ghintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghintui
  • ghintuire
  • ghintuit
  • ghintuitu‑
  • ghintuind
  • ghintuindu‑
singular plural
  • ghintuiește
  • ghintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghintuiesc
(să)
  • ghintuiesc
  • ghintuiam
  • ghintuii
  • ghintuisem
a II-a (tu)
  • ghintuiești
(să)
  • ghintuiești
  • ghintuiai
  • ghintuiși
  • ghintuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghintuiește
(să)
  • ghintuiască
  • ghintuia
  • ghintui
  • ghintuise
plural I (noi)
  • ghintuim
(să)
  • ghintuim
  • ghintuiam
  • ghintuirăm
  • ghintuiserăm
  • ghintuisem
a II-a (voi)
  • ghintuiți
(să)
  • ghintuiți
  • ghintuiați
  • ghintuirăți
  • ghintuiserăți
  • ghintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghintuiesc
(să)
  • ghintuiască
  • ghintuiau
  • ghintui
  • ghintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghintui

  • 1. A prevedea cu ghinturi (1.) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A fereca cu ghinturi (2.) un buzdugan, o ghioagă etc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Ghioagele] erau supțiri în mănuchi, groase și ghintuite cu cuie la capătul opus. HASDEU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ghint + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09