2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui.

ghiftuire sf [At: CANTEMIR, IST. 205 / V: (înv) bi~ / Pl: ~ri / E: ghiftui] Îmbuibare.

GHIFTUÍRE, ghiftuiri, s. f. (Fam. și peior.) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – V. ghiftui.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

ghiftui vtr [At: ECONOMIA, 101/9 / V: (reg) bi~, (înv) dif~ / Pzi: ~esc / E: nct] 1-2 A da să mănânce sau a mânca extrem de mult Si: a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam. și peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. A îndopa cu mîncare, a îmbuiba. După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. ◊ Refl. Fig. Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minutL-ai pipăit?...- Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.

A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.

ghiftuì v. Mold. a îndopa: ghiftuit de toate, desgustul mă ’neacă AL.; fig. boierime ghiftuită de privilegiuri AL. [Origină necunoscută].

ghiftuĭésc și (Cant.) biftuĭésc v. tr. (rudă cu buft, ca bondoc cu ghindoc. D. rom. vine rut. givtati, a. î.). Îndop, satur pînă în gît. V. refl. Mănînc pînă nu maĭ pot: m’am ghiftuit de (saŭ cu) mere! Fig. M’am ghiftuit de banĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri

ghiftuíre s. f., g.-d. art. ghiftuírii; pl. ghiftuíri

ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă

ghiftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiftuiáscă

ghiftui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiesc, conj. ghiftuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIFTUIRE s. îmbuibare, îndopare, (pop.) saț. (De atîta ~ s-a și îmbolnăvit.)

arată toate definițiile

Intrare: ghiftuire
ghiftuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiftuire
  • ghiftuirea
plural
  • ghiftuiri
  • ghiftuirile
genitiv-dativ singular
  • ghiftuiri
  • ghiftuirii
plural
  • ghiftuiri
  • ghiftuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiftui
  • ghiftuire
  • ghiftuit
  • ghiftuitu‑
  • ghiftuind
  • ghiftuindu‑
singular plural
  • ghiftuiește
  • ghiftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiesc
  • ghiftuiam
  • ghiftuii
  • ghiftuisem
a II-a (tu)
  • ghiftuiești
(să)
  • ghiftuiești
  • ghiftuiai
  • ghiftuiși
  • ghiftuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiftuiește
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuia
  • ghiftui
  • ghiftuise
plural I (noi)
  • ghiftuim
(să)
  • ghiftuim
  • ghiftuiam
  • ghiftuirăm
  • ghiftuiserăm
  • ghiftuisem
a II-a (voi)
  • ghiftuiți
(să)
  • ghiftuiți
  • ghiftuiați
  • ghiftuirăți
  • ghiftuiserăți
  • ghiftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuiau
  • ghiftui
  • ghiftuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biftui
  • biftuire
  • biftuit
  • biftuitu‑
  • biftuind
  • biftuindu‑
singular plural
  • biftuiește
  • biftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiesc
  • biftuiam
  • biftuii
  • biftuisem
a II-a (tu)
  • biftuiești
(să)
  • biftuiești
  • biftuiai
  • biftuiși
  • biftuiseși
a III-a (el, ea)
  • biftuiește
(să)
  • biftuiască
  • biftuia
  • biftui
  • biftuise
plural I (noi)
  • biftuim
(să)
  • biftuim
  • biftuiam
  • biftuirăm
  • biftuiserăm
  • biftuisem
a II-a (voi)
  • biftuiți
(să)
  • biftuiți
  • biftuiați
  • biftuirăți
  • biftuiserăți
  • biftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiască
  • biftuiau
  • biftui
  • biftuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiftuire

etimologie:

  • vezi ghiftui
    surse: DEX '98 DEX '09

ghiftui biftui

  • 1. familiar A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.
    exemple
    • După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66.
      surse: DLRLC
    • figurat Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minut... – L-ai pipăit?... – Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.
      surse: DLRLC

etimologie: