13 definiții pentru gentilețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.

GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.

gentilețe sf [At: CADE / Pl: (înv) ~ți / E: it gentilezza] 1 (Înv) Grație. 2-4 Purtare, atitudine, faptă gentilă. 5 Amabilitate. 6 Vorbe pline de curtoazie.

GENTILÉȚE s. f. Purtare curtenitoare; amabilitate. Gest de gentilețe.

GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].

GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)

GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /<fr. gentilesse, it. gentilezza

*gentiléță f., pl. e (fr. gentillesse, it. gentilezza). Calitatea de a fi gentil. Amabilitate, politeță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței

gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENTILÉȚE s. v. curtoazie.

GENTILEȚE s. amabilitate, atenție, curtoazie, galanterie, politețe, (rar) curtenie, (înv.) libov. (~ cu femeile.)

Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe

Intrare: gentilețe
gentilețe1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentilețe
  • gentilețea
plural
  • gentilețe
  • gentilețele
genitiv-dativ singular
  • gentilețe
  • gentileței
plural
  • gentilețe
  • gentilețelor
vocativ singular
plural
gentilețe2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentilețe
  • gentilețea
plural
  • gentileți
  • gentilețile
genitiv-dativ singular
  • gentileți
  • gentileții
plural
  • gentileți
  • gentileților
vocativ singular
plural

gentilețe

etimologie: