2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

geme vi [At: NECULCE, ap. LET. II 421/19 / Pzi: gem / E: lat gemo, -ere] 1 A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). 2 (D. fenomene ale naturii) A murmura. 3 (D. fenomene ale naturii) A vui. 4 (Fig; urmat de pp „de”) A fi încărcat peste măsură. 5 (Fig; d. popoare) A fi asuprit. 6 (Reg) A gâfâi. 7 (Reg; d. copii) A scânci.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni și, mai rar, despre alte ființe) A scoate sunete nearticulate, provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta, suspina. Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ Fig. În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34. ◊ (Metaforic) Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218. Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat. Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «sub» sau «de») A fi plin, încărcat peste măsură. Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241. Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere

geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apăsat, a suferi: a geme în exil; 3. fig. se zice despre arbori și ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].

GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.

GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.

ge [At: MACEDONSKI, O. I, 164 / Pl: ~mi / E: fr gemme, lat gemma] 1 sf Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. 2 sf Bijuterie (sau obiect de artă) făcut dintr-o piatră prețioasă (sau semiprețioasă) pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. 3 a (Îs) Sare ~ Sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină Si: halit.

GÉMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă în stare de cristal pur. Diamantul este o gemă. ♦ Obiect de artă sau podoabă din piatră (de obicei de rocă tare) pe care sînt gravate, în adîncime, figuri sau motive decorative. ◊ (Adjectival, numai în expr.) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă din saline.

GÉMĂ s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate prețioase. ◊ (adj.) Sare gemă = sare de bucătărie extrasă din saline. 2. Bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

GÉMĂ s. f. 1. piatră prețioasă în stare cristalină pură. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucătărie. 2. bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

GÉMĂ2 ~e adj.: Sare ~ clorură naturală de sodiu cristalizată. /<fr. gemme, lat. gemma

GÉMĂ1 ~e f. 1) (nume generic) Piatră prețioasă translucidă. 2) Bijuterie cu o astfel de piatră prețioasă pe care sunt gravate figuri decorative. /<fr. gemme, lat. gemma

gemă f. orice piatră scumpă. ║ a. sare gemă, extrasă din mine, în opozițiune cu sare marină.

gem, -út, a géme v. intr. (lat. gĕmo, gémere, it. gémere, pv. cat. sp. gemir, fr. geindre și gémir, pg. gemer). Scot niște slabe sunete de durere: rănitu nu plîngea, ci numaĭ gemea. Fig. Îs subjugat, îs supus străinuluĭ: a geme supt jug. Îs foarte plin (ca ngr. gémo): curtea gemea de lume, hambaru gemea de grîŭ. V. bîhîĭ.

*gémă f., pl. e (lat. gemma, boboc, mugur, peatră prețioasă). Peatră prețioasă (diamant, rubin ș. a.). Sare gemă, sare scoasă din pămînt (în opoz. cu sare marină): în România-s mine de sare gemă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút

géme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. și pl. geámă; part. gemút

gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme

gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme

arată toate definițiile

Intrare: geme
verb (V602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geme
  • gemere
  • gemut
  • gemutu‑
  • gemând
  • gemându‑
singular plural
  • geme
  • gemeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gem
(să)
  • gem
  • gemeam
  • gemui
  • gemusem
a II-a (tu)
  • gemi
(să)
  • gemi
  • gemeai
  • gemuși
  • gemuseși
a III-a (el, ea)
  • geme
(să)
  • gea
  • gemea
  • gemu
  • gemuse
plural I (noi)
  • gemem
(să)
  • gemem
  • gemeam
  • gemurăm
  • gemuserăm
  • gemusem
a II-a (voi)
  • gemeți
(să)
  • gemeți
  • gemeați
  • gemurăți
  • gemuserăți
  • gemuseți
a III-a (ei, ele)
  • gem
(să)
  • gea
  • gemeau
  • gemu
  • gemuseră
Intrare: gemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ge
  • gema
plural
  • geme
  • gemele
genitiv-dativ singular
  • geme
  • gemei
plural
  • geme
  • gemelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geme

  • 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121.
      surse: DLRLC
    • Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
    • Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55.
      surse: DLRLC
    • figurat În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34.
      surse: DLRLC
    • metaforic Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Despre elemente ale naturii:
      exemple
      • Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149.
        surse: DLRLC
      • metaforic Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218.
        surse: DLRLC
      • metaforic Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat.
    exemple
    • Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213.
      surse: DLRLC
    • Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52.
      surse: DLRLC
    • Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A fi plin, încărcat peste măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39.
      surse: DLRLC
    • Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241.
      surse: DLRLC
    • Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

gemă

  • 1. Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Diamantul este o gemă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (și) adjectival (în) sintagmă Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: halit (sare)
  • surse: MDN '00

etimologie: