gemă [At: MACEDONSKI, O. I, 164 / Pl: ~mi / E: fr gemme, lat gemma] 1 sf Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă. 2 sf Bijuterie (sau obiect de artă) făcut dintr-o piatră prețioasă (sau semiprețioasă) pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. 3 a (Îs) Sare ~ Sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină Si: halit.

GEMĂ, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatră prețioasă în stare de cristal pur. Diamantul este o gemă. ♦ Obiect de artă sau podoabă din piatră (de obicei de rocă tare) pe care sînt gravate, în adîncime, figuri sau motive decorative. ◊ (Adjectival, numai în expr.) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă din saline.

GEMĂ s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate prețioase. ◊ (adj.) Sare gemă = sare de bucătărie extrasă din saline. 2. Bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

GEMĂ s. f. 1. piatră prețioasă în stare cristalină pură. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucătărie. 2. bijuterie cu o piatră (semi)prețioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)

GEMĂ¹ ~e f. 1) (nume generic) Piatră prețioasă translucidă. 2) Bijuterie cu o astfel de piatră prețioasă pe care sunt gravate figuri decorative. /<fr. gemme, lat. gemma

GEMĂ² ~e adj.: Sare ~ clorură naturală de sodiu cristalizată. /<fr. gemme, lat. gemma

gemă f. orice piatră scumpă. ║ a. sare gemă, extrasă din mine, în opozițiune cu sare marină.

*gémă f., pl. e (lat. gemma, boboc, mugur, peatră prețioasă). Peatră prețioasă (diamant, rubin ș. a.). Sare gemă, sare scoasă din pămînt (în opoz. cu sare marină): în România-s mine de sare gemă.

gemă s. f., g.-d. art. gemei; pl. geme (și: sare gemă)

gemă s. f., g.-d. art. gemei; pl. geme

gemă s. f., g.-d. art. gemei; pl. geme

sare gemă, → halit.