2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcționare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.

garantat, ~ă [At: IORDAN, L.R.A. 479 / Pl: ~ați, ~e / E: garanta] 1 a (D. un obiect, o marfă) A cărui valoare sau calitate este certificată, asigurată. 2 av Sigur, neîndoielnic.

GARANTÁT, -Ă, garantați, -te, adj. (În limbaj comercial, despre mărfuri) Pentru care se dă garanție, a cărui valoare sau calitate este asigurată (de cineva). Ceasornic garantat. ◊ (Adverbial, familiar) Sigur, neîndoielnic. Așa se va întîmpla. Garantat!

GARANTÁT, -Ă adj. (Despre mărfuri, obiecte etc.) A căror funcționare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător. ♦ adv. Sigur, neîndoielnic. [< garanta].

GARANTÁT, -Ă adj. (despre mărfuri, obiecte etc.) a cărui funcționare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător. ◊ (adv.) sigur, neîndoielnic. (< garanta)

GARANTÁT2 ~tă (~ți, ~te) (despre mărfuri) Care este asigurat printr-o garanție pentru calitate sau valoare. /v. a garanta

GARANTÁT1 adv. Fără îndoială; neîndoielnic; sigur. /v. a garanta

GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. și intranz. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din fr. garantir.

garanta [At: I. IONESCU, M. 260 / Pzi: ~tez / E: fr garanter] 1 vi A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2-3 vti A da cuiva siguranța că va avea ceva. 4-5 vti A răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. 6-7 vti A se angaja că aparatul vândut va funcționa corespunzător și că, în caz de defecțiune, va fi reparat. 8-9 vti A da asigurări că faptele sau comportarea altuia vor fi corespunzătoare, pozitive etc.

GARANTÁ, garantez, vb. I. 1. Tranz. A da (cuiva) siguranța că va avea ceva, că se va bucura de ceva, a asigura (cuiva ceva). Regimul de democrație populară garantează oamenilor muncii din țara noastră dreptul la învățătură. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 9. 2. Tranz. (Urmat de o completivă directă) A da asigurări că... N-ar garanta că va rămînea pasiv pînă la capăt. REBREANU, R. I 232. ◊ Intranz. Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repetă generalul. REBREANU, R. II 228. Eu, mă rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o răspundere dacă nu-l am în grija mea. CARAGIALE, O. VII 22. 3. Intranz. A-și lua răspunderea unei datorii făcute de altul, a se pune chezaș (pentru cineva). A garantat pentru datoria fratelui său. 4. Tranz. A da garanție, a răspunde de ceva. A garanta autenticitatea unui act.

GARANTÁ vb. I. 1. tr. A asigura, a încredința pe cineva de ceva. ♦ tr., intr. A da garanție, a răspunde de ceva. 2. intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a chezășui. [Cf. fr. garantir, it. garantire].

GARANTÁ vb. I. tr. a asigura, a încredința pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garanție, a răspunde de ceva. III. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. (< fr. garantir)

A GARANTÁ ~éz 1. tranz. 1) A asigura în calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garanție; a asigura. 3) A lua pe răspundere proprie. 4) A răspunde de calitate și de funcționare bună. 2. intranz. A răspunde de plata unei datorii făcute de altă persoană. /<fr. garantir

garantà v. 1. a se face garant, a da garanție: a garanta o datorie; 2. a asigura de calitatea unui obiect: a garanta un ceasornic; 3. fig. a afirma, a certifica: a garanta exactitatea unui fapt.

*garantéz v. tr. (d. garant; fr. garantir, it. guarentire). Mă fac garant, daŭ garanție: garantez o datorie. Asigur calitatea unuĭ obĭect: garantez un ceasornic. Fig. Garantez exactitatea unuĭ fapt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garantát adj. m., pl. garantáți; f. sg. garantátă, pl. garantáte

garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză

garantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, 3 sg. și pl. garanteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GARANTAT adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine astăzi? – ~!)

arată toate definițiile

Intrare: garantat
garantat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garantat
  • garantatul
  • garantatu‑
  • garanta
  • garantata
plural
  • garantați
  • garantații
  • garantate
  • garantatele
genitiv-dativ singular
  • garantat
  • garantatului
  • garantate
  • garantatei
plural
  • garantați
  • garantaților
  • garantate
  • garantatelor
vocativ singular
plural
Intrare: garanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • garanta
  • garantare
  • garantat
  • garantatu‑
  • garantând
  • garantându‑
singular plural
  • garantea
  • garantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • garantez
(să)
  • garantez
  • garantam
  • garantai
  • garantasem
a II-a (tu)
  • garantezi
(să)
  • garantezi
  • garantai
  • garantași
  • garantaseși
a III-a (el, ea)
  • garantea
(să)
  • garanteze
  • garanta
  • garantă
  • garantase
plural I (noi)
  • garantăm
(să)
  • garantăm
  • garantam
  • garantarăm
  • garantaserăm
  • garantasem
a II-a (voi)
  • garantați
(să)
  • garantați
  • garantați
  • garantarăți
  • garantaserăți
  • garantaseți
a III-a (ei, ele)
  • garantea
(să)
  • garanteze
  • garantau
  • garanta
  • garantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

garantat

etimologie:

  • vezi garanta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

garanta

  • 1. A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Regimul de democrație populară garantează oamenilor muncii din țara noastră dreptul la învățătură. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 9.
      surse: DLRLC
    • A garanta autenticitatea unui act.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • N-ar garanta că va rămînea pasiv pînă la capăt. REBREANU, R. I 232.
        surse: DLRLC
      • Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repetă generalul. REBREANU, R. II 228.
        surse: DLRLC
      • Eu, mă rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o răspundere dacă nu-l am în grija mea. CARAGIALE, O. VII 22.
        surse: DLRLC
    • 1.3. intranzitiv A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chezășui attach_file un exemplu
      exemple
      • A garantat pentru datoria fratelui său.
        surse: DLRLC

etimologie: