GANGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

gangă² sf [At: ȘEZ. V, 75 / Pl: ? / E: gângăi] (Reg) Persoană gângavă.

gangă¹ sf [At: lOANOVICI, TEHN. 31 / E: fr gangue] Parte sterilă care însoțește minereul util într-un zăcământ și care se îndepărtează.

gângă sf vz goangă

goandă sf vz goangă

goandră sf vz goangă

goangă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 473/19 / V: gân~, ~ndă, ~ndră / Pl: ~nge / E: pbl fo] 1 Orice insectă care nu are altă denumire. 2 (Reg) Insectă mică. 3 (Reg) Vierme. 4 (Reg; spc) Vierme de mătase. 5 (Ent; Trs; îc) ~-de-balegă Bălegar (Geotrupa stercorarius). 6 (Ent; Trs; îc) ~-cu-foc Licurici (Lampyris noctiluca). 7 (Reg; fig) Fetiță. 8 (Reg; îf goande) Gângurit. 9 (Reg; îf goande) Vorbe cu care facem să râdă un bebeluș. 10 (Pfm; îe) A spune ~ge A spune fleacuri. 11 (Îae) A spune minciuni. 12 (Îe) A se ține de ~ge A face glume nepotrivite. 13 (Îae) A fi neserios. 14 (Buc; îf goandă) Goambă (1) (Blaps mortipaga). 15 (Trs; îc) Goandă de câini, Goandă câinească Musca-calului (Hipobosca equina).

gondă sf vz goandă^[1]

* GANGĂ sf. 💎Substanțele pietroase și cristalizate care umplu un filon și în care se află amestecat minereul sau piatra prețioasă [fr.].

GANGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.

GANGĂ s. f. Ansamblul mineralelor care sînt amestecate cu minereul util dintr-un zăcămînt, fiind de obicei inutilizabile sau constituind un produs secundar.

GOANGĂ, goange, s. f. (Popular) Insectă, gînganie. Tu ai bani... pitulați în pat, dedesubt de tot, pre blănile alea pre care umblă goangele. DUMITRIU, N. 161. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. ISPIRESCU, L. 287.

GANGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcămînt. [Cf. fr. gangue, germ. Gang].

GANGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue)

GANGĂ ~ge f. Masă de minerale (inutilizabile) ce constituie un amestec împreună cu minereul util dintr-un zăcământ. /<fr. gangue

GOANGĂ ~ge f. pop. Animal nevertebrat cu corpul diferențiat în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare și, de cele mai multe ori, cu aripi; insectă. * A se ține de ~ge a fi neserios; a face farse. /Onomat.

goangă f. insectă mică: bâzăitoarea bâzăe ca o goangă ISP. [Onomatopee: sunetul gâng (v. gânganie) sau gong imită bâzăitul insectelor].

*gángă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere un mineral, o peatră prețioasă.

gîngă f., pl. ĭ (rudă cu gînganie). Mold. sud Mare mulțime de ființe, furnicar: cîtă gîngă de oamenĭ!

goángă (oa dift.) f., pl. e (var. din gîngă, gînganie). Vest. Gînganie, insect. Goanga (Btș. Dobr.), gogorița, bordea, caŭa, buzguroĭu. V. gongărie.

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

goangă s. f., g.-d. art. goangei; pl. goange

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

goangă s. f., g.-d. art. goangei; pl. goange

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

goangă s. f., g.-d. art. goangei; pl. goange

gangă, gen. gangei

GANGE (GANGA), fl. în S Asiei (India și Bangladesh); 2.700 km. Supr. bazinului: 1,13 mil. km³. Izv. din M-ții Himalaya, din apropiere de Gangotri, de la peste 4.500 m alt., și, după ce se unește cu Brahmaputra, se varsă în G. Bengal, formând cea mai mare deltă din lume. Cursul superior, de munte, are o albie adâncă, cu multe repezișuri și cascade. Cursul mediu și inferior din Câmpia aluvială Indo-Gangetică prezintă o luncă largă, tăiată de numeroase brațe și canale de irigații. Delta are o structură complicată și o supr. de 100 mii km². Afl. pr.: Yamuna, Dāmodar, Ghāghra. Anual acest sistem fluviatil aduce în G. Bengal 1.300 km³ de apă și 200 mil. t de aluviuni, ocupând ca debit locul 3 în lume (după fl. Amazon și Zair). Navigabil pe 1.450 km în cursul inferior. Irigații în cursul mijlociu. Trece prin orașele: Allahābād, Kānpur, Vārānasi, Patna și Calcutta. Considerat fl. sacru.

MAHAVELI GANGA, fluviu în partea central-estică a Rep. Sri Lanka, cel mai mare din țară; 335 km. Izv. din masivul Kirigalpotta (Platoul Hatton) și se varsă în G. Bengal. Irigații în cursul inferior. Afl. pr.: Ambon Ganga.

a se ține de goange expr. 1. a face glume proaste. 2. a spune prostii / vorbe goale. 3. a spune minciuni.

goangă, goange s. f. (glum.) 1. fleac. 2. minciună.

GANGĂ s. (MIN.) steril.

GOANDĂ s. v. borză.

GOANGĂ s. v. fugău, gânganie, gâză, hexapod, insectă.

goandă s. v. BORZĂ.

goangă s. v. FUGĂU. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.

gângă, gângi, s.f. (reg.) furnicar, mulțime de ființe.

goángă, gonji, goange, s.f. 1. (pop.) Insectă, gânganie: „Mai demult n-o fost nici atâtea gongi de picioici...” (Fărcașa, 2013; zona Codru). 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș, 1986). – Formă onomatopeică (DEX, MDA).

goangă, gonji, goange, s.f. – 1. (pop.) Insectă, gânganie: „Mai demult n-o fost nici atâtea gongi de picioici...” (Fărcașa, 2013; zona Codru). 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș, 1986). – Formă onomatopeică (Șăineanu, DEX, MDA), probabil din gâng, gânganie.

goangă, s.f. – 1. Nume generic pentru insecte. 2. Șină de lemn, utilizată în exploatarea forestieră: „Un mijloc mai perfecționat de deplasare a lemnului la drumul de acces era goanga, care funcționa după principiul șinelor, doar că acestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai” (Dăncuș 1986). – Formă onomatopeică (MDA).