GANGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue.

gangă¹ sf [At: lOANOVICI, TEHN. 31 / E: fr gangue] Parte sterilă care însoțește minereul util într-un zăcământ și care se îndepărtează.

gangă² sf [At: ȘEZ. V, 75 / Pl: ? / E: gângăi] (Reg) Persoană gângavă.

GANGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.

GANGĂ s. f. Ansamblul mineralelor care sînt amestecate cu minereul util dintr-un zăcămînt, fiind de obicei inutilizabile sau constituind un produs secundar.

GANGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcămînt. [Cf. fr. gangue, germ. Gang].

GANGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue)

GANGĂ ~ge f. Masă de minerale (inutilizabile) ce constituie un amestec împreună cu minereul util dintr-un zăcământ. /<fr. gangue

*gángă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere un mineral, o peatră prețioasă.

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

gangă s. f., g.-d. art. gangei; pl. gange

gangă, gen. gangei

GANGĂ s. (MIN.) steril.