2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

galion sn [At: URECHE, L. I, 130/20 / P: ~li-on / V: (pop) ~laon, ~lon / Pl: ~oane / E: it, fr galion, ngr γαλεωνι] 1 Navă de război cu pânze. 2 Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli la război sau pentru transportul mărfurilor. 3 (Pop) Corabie. 4 (Pop) Plută. 5 (Prc) Ornamentație (în lemn) de la prora unor nave cu pânze. 6 (Tip) Planșetă de lemn sau de zinc, pe care se așază rândurile de litere culese.

GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

GALIÓN2, galioane, s. n. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rîndurile culese. – Pronunțat: -li-on.

GALIÓN1, galioane, s. n. (Învechit și popular) Corabie; plută. S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643. – Pronunțat: -li-on.

GALIÓN2 s.n. (Poligr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].

GALIÓN1 s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].

GALIÓN s. n. 1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3. sculptură la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) șif. (< fr. galion)

GALIÓN2 ~oáne n. poligr. Placă pe care se așază rândurile culese în tipografie. /<fr., ngr. galeóni

GALIÓN1 ~oáne n. înv. (în Spania) Corabie folosită în trecut pentru transportarea mărfurilor (în special a aurului și a argintului) din colonii. /<fr., ngr. ghaleóna, fr. galion

galion n. 1. mare corabie ce transporta în Spania bogatele producte din America; 2. scândură pe care zețarul așează literele.

galión n., pl. oane (turc. kalion, ngr. galóni, galeóni, d. it. galeone, d. galéa, galeră; fr. galion și galée; sp. galeón. V. galeră). Vechĭ. Mare corabie de războĭ orĭ comercială (maĭ ales turcească), numită în Oltenia și galaon (V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spanioliĭ căraŭ bogățiile Americiĭ și Indiiĭ. Scîndurică saŭ placă (numită și șif) pe care zețaru așează în coloană literele culese (fr. galée).

GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

galaon2 sn [At: H V, 18 / Pl: ~oane / E: nct] (Art) Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați. corectată

GALAÓN m. mai ales art. 1) Dans popular românesc (răspândit, mai ales, în Câmpia Olteniei), executat numai de bărbați într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne

galión (nav., tipogr. ) s. n. (sil. -li-on), pl. galioáne

!galaónul (dans) s. n. art., neart. galaón

arată toate definițiile

Intrare: Galion
Galion nume propriu
nume propriu (I3)
  • Galion
Intrare: galion
  • silabație: ga-li-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galion
  • galionul
  • galionu‑
plural
  • galioane
  • galioanele
genitiv-dativ singular
  • galion
  • galionului
plural
  • galioane
  • galioanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galaon
  • galaonul
  • galaonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galaon
  • galaonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galion galaon

  • 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corabie plută (ambarcațiune) attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165.
      surse: DLRLC
    • Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643.
      surse: DLRLC
  • 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul.
    surse: DN
    • 2.1. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tipografie Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șif

etimologie:

galaon galion

  • 1. articulat Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: