25 de definiții pentru galion galaon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

galion sn [At: URECHE, L. I, 130/20 / P: ~li-on / V: (pop) ~laon, ~lon / Pl: ~oane / E: it, fr galion, ngr γαλεωνι] 1 Navă de război cu pânze. 2 Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli la război sau pentru transportul mărfurilor. 3 (Pop) Corabie. 4 (Pop) Plută. 5 (Prc) Ornamentație (în lemn) de la prora unor nave cu pânze. 6 (Tip) Planșetă de lemn sau de zinc, pe care se așază rândurile de litere culese.

GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.

GALIÓN1, galioane, s. n. (Învechit și popular) Corabie; plută. S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643. – Pronunțat: -li-on.

GALIÓN2, galioane, s. n. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rîndurile culese. – Pronunțat: -li-on.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

galión (-li-on) s. n., pl. galioáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GALIÓN s. (TIPOGR.) șif. (Pe ~ se așază zațul.)

GALIÓN1 s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].

GALIÓN2 s.n. (Poligr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].

GALIÓN s. n. 1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3. sculptură la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) șif. (< fr. galion)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

galión (galioáne), s. n.1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic).

GALIÓN1 ~oáne n. înv. (în Spania) Corabie folosită în trecut pentru transportarea mărfurilor (în special a aurului și a argintului) din colonii. /<fr., ngr. ghaleóna, fr. galion

GALIÓN2 ~oáne n. poligr. Placă pe care se așază rândurile culese în tipografie. /<fr., ngr. galeóni

galion n. 1. mare corabie ce transporta în Spania bogatele producte din America; 2. scândură pe care zețarul așează literele.

galión n., pl. oane (turc. kalion, ngr. galóni, galeóni, d. it. galeone, d. galéa, galeră; fr. galion și galée; sp. galeón. V. galeră). Vechĭ. Mare corabie de războĭ orĭ comercială (maĭ ales turcească), numită în Oltenia și galaon (V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spanioliĭ căraŭ bogățiile Americiĭ și Indiiĭ. Scîndurică saŭ placă (numită și șif) pe care zețaru așează în coloană literele culese (fr. galée).

galaon2 sn [At: H V, 18 / Pl: ~oane / E: nct] (Art) Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați. corectată

GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.

!galaónul (dans) s. n. art., neart. galaón

GALAÓN m. mai ales art. 1) Dans popular românesc (răspândit, mai ales, în Câmpia Olteniei), executat numai de bărbați într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans.

galión (nav., tipogr. ) s. n. (sil. -li-on), pl. galioáne

GALION s. (TIPOGR.) șif. (Pe ~ se așază zațul.)

galaónul s. n. art.(sil. -la-o-)

galaonul, joc* popular românesc, cu mai multe variante, răspândit în șesul Olteniei. Este practicat de bărbați care sunt dispuși în linie cu brațele încrucișate în față sau la spate. Are ritm binar* și o mișcare rapidă, cu pași încrucișați combinați cu bătăi în podea. Face parte din familia brâulețelor oltenești.

Intrare: galion
  • silabație: ga-li-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galion
  • galionul
  • galionu‑
plural
  • galioane
  • galioanele
genitiv-dativ singular
  • galion
  • galionului
plural
  • galioane
  • galioanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galaon
  • galaonul
  • galaonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galaon
  • galaonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galion galaon

  • 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corabie plută 2 exemple
    exemple
    • S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165.
      surse: DLRLC
    • Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643.
      surse: DLRLC
  • 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul.
    surse: DN
    • 2.1. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tipografie Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șif

etimologie:

galaon galion

  • 1. articulat Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: