2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

GAGIU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

gagă sf vz gâgă

gagiu sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: ~ii / E: rrm gagic css] 1 (Pop) Bărbat mai în vârstă. 2 (Arg) Șef. 3 (Arg) Stăpân. 4 (Arg) Neguțător. 5 (Pfm) Individ. 6 (Pfm) Amant. 7 (Pfm) Iubit.

gaică1 sf vz gâgă

gâgă sf [At: COSTINESCU / V: (reg) gagă, gaică / Pl: ? / E: ns cf bg гаго] (Reg) 1 (Șîf gaică) Mamă (1). 2 (Șîf gagă) Soră mai mare. 3 (Șîf gagă, gaică) Țâță. 4 (Îe) A da ~ A da țâță. corectat(ă)

GAGIU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.

gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.).

gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă.

Ortografice DOOM

gagiu (fam., pop.) s. m., art. gagiul; pl. gagii, art. gagiii (desp. -gi-ii)

gaică s. f., g.-d. art. găicii; pl. găici

gagiu (fam.) s. m., art. gagiul; pl. gagii, art. gagiii (-gi-ii)

gagiu s. m., art. gagiul; pl. gagii, art. gagiii

Etimologice

gagiu (gagii), s. m. – 1. (Arg.) Stăpîn, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „romîn” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă).

Argou

gagiu, gagii s. m. (fig.) 1. om; persoană; tip; individ 2. amant; iubit

Sinonime

GAGIU s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

gagiu s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.

Arhaisme și regionalisme

gagă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele.

Intrare: gagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gagiu
  • gagiul
  • gagiu‑
plural
  • gagii
  • gagiii
genitiv-dativ singular
  • gagiu
  • gagiului
plural
  • gagii
  • gagiilor
vocativ singular
  • gagiule
plural
  • gagiilor
Intrare: gâgă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgă
  • gâga
plural — —
genitiv-dativ singular
  • gâgi
  • gâgii
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gagă
  • gaga
plural — —
genitiv-dativ singular
  • gagi
  • gagii
plural — —
vocativ singular —
plural —
  • silabație: gai- info
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaică
  • gaica
plural
  • găici
  • găicile
genitiv-dativ singular
  • găici
  • găicii
plural
  • găici
  • găicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gagiu, gagiisubstantiv masculin

etimologie:
  • Gag[ic] + -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „gagii” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2