GAFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

gafă sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 143 / Pl: ~fe / E: fr gaffe] 1 Gest, atitudine, vorbă care conține o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva Si: stângăcie. 2 (Pex) Eroare. 3 Cârlig metalic fixat în vârful unei prăjini, care ajută la acostarea unei ambarcațiuni sau la îndepărtarea acesteia de mal Si: crapan, gofie. 4 Cârligul de la capătul unui dispozitiv de ridicat, de care se prinde sarcina.

GAFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

GAFĂ¹, gafe, s. f. Gest, faptă, atitudine sau vorbă, nesocotită, neintenționată, care constituie o indelicatețe sau o jignire față de o persoană prezentă. Nu cunoștea înțelesul cuvîntului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenție în a nemulțumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. Își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. REBREANU, R. I. 266.

GAFĂ², gafe, s. f. Piesă metalică fixată la o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc.

GAFĂ s.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cîrlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe].

GAFĂ¹ s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe)

GAFĂ² s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe)

GAFĂ¹ ~e f. Dispozitiv alcătuit dintr-o prăjină, prevăzut cu un cârlig la unul din capete, ce servește la apucarea obiectelor de la distanță. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

GAFĂ² ~e f. Acțiune sau vorbă nesocotită care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

*gáfă f., pl. e (fr. gaffe). Acțiune neîndemănatică (de ex., a vorbi contra bețivilor neștiind că pintre ceĭ prezențĭ e și un bețiv). A face o gafă, a o scrînti.

gafa vi [At: DEX-S / Pzi: ~fez / E: fr gaffer] (Frm) A face o gafă (1).

GAFA vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].

GAFA vb. intr. a face o gafă². (< fr. gaffer)

gafa vb. I A face o gafă ◊ „Dem. Rădulescu ne-a oferit o mostră de felul cum se poate gafa chiar și la examenul de actorie al oricărei școli populare de artă pentru amatori.” Sc.t. 11 I 72 p. 4. ◊ „Răducanu gafează cu imaturitate inadmisibilă în situații când nimic nu-l justifică.” Luc. 18 X 78 p. 7. ◊ „Tatulici a gafat de multe ori, cum ar fi emisiunile cu «Acțiunea antisemită» sau «Rușinea de a fi român».” R.l. 16 VI 93 p. 16; v. și autogol (1969) (din fr. gaffer; DN3, DEX-S)

A GAFA ~ez 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer

gafă s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

gafă s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

gafă (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

gafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 gafează; conj. prez. 1 sg. să gafez, 3 să gafeze

*gafa (a ~) vb., ind. prez. 3 gafează

gafa vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 sg. și pl. gafează

GAFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.)

GAFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.)

A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.

gafa, gafez v. i. a face o gafă