2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

ga sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 143 / Pl: ~fe / E: fr gaffe] 1 Gest, atitudine, vorbă care conține o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva Si: stângăcie. 2 (Pex) Eroare. 3 Cârlig metalic fixat în vârful unei prăjini, care ajută la acostarea unei ambarcațiuni sau la îndepărtarea acesteia de mal Si: crapan, gofie. 4 Cârligul de la capătul unui dispozitiv de ridicat, de care se prinde sarcina.

GAFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.

GA1, gafe, s. f. Gest, faptă, atitudine sau vorbă, nesocotită, neintenționată, care constituie o indelicatețe sau o jignire față de o persoană prezentă. Nu cunoștea înțelesul cuvîntului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenție în a nemulțumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. Își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. REBREANU, R. I. 266.

GA2, gafe, s. f. Piesă metalică fixată la o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc.

GA s.f. 1. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. ♦ Un fel de cîrlig fixat de o prăjină, folosit la acostarea unei ambarcații etc. 2. (Fig.) Gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate supăra sau jigni. [< fr. gaffe].

GA1 s. f. 1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare. 2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații. (< fr. gaffe)

GA2 s. f. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni. (< fr. gaffe)

GA1 ~e f. Dispozitiv alcătuit dintr-o prăjină, prevăzut cu un cârlig la unul din capete, ce servește la apucarea obiectelor de la distanță. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

GA2 ~e f. Acțiune sau vorbă nesocotită care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe

*gáfă f., pl. e (fr. gaffe). Acțiune neîndemănatică (de ex., a vorbi contra bețivilor neștiind că pintre ceĭ prezențĭ e și un bețiv). A face o gafă, a o scrînti.

GAFA, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

GAFA, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.

gafa vi [At: DEX-S / Pzi: ~fez / E: fr gaffer] (Frm) A face o gafă (1).

GAFA vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].

GAFA vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)

gafa vb. I A face o gafă ◊ „Dem. Rădulescu ne-a oferit o mostră de felul cum se poate gafa chiar și la examenul de actorie al oricărei școli populare de artă pentru amatori.” Sc.t. 11 I 72 p. 4. ◊ „Răducanu gafează cu imaturitate inadmisibilă în situații când nimic nu-l justifică.” Luc. 18 X 78 p. 7. ◊ „Tatulici a gafat de multe ori, cum ar fi emisiunile cu «Acțiunea antisemită» sau «Rușinea de a fi român».” R.l. 16 VI 93 p. 16; v. și autogol (1969) (din fr. gaffer; DN3, DEX-S)

A GAFA ~ez 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ga s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

ga s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

ga (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gafei; pl. gafe

gafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 gafea; conj. prez. 1 sg. să gafez, 3 să gafeze

*gafa (a ~) vb., ind. prez. 3 gafea

gafa vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 sg. și pl. gafea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GA s. poznă, prostie. (A comite o ~.)

GA s. poznă, prostie. (A comite o ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.

Intrare: gafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ga
  • gafa
plural
  • gafe
  • gafele
genitiv-dativ singular
  • gafe
  • gafei
plural
  • gafe
  • gafelor
vocativ singular
plural
Intrare: gafa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gafa
  • gafare
  • gafat
  • gafatu‑
  • gafând
  • gafându‑
singular plural
  • gafea
  • gafați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gafez
(să)
  • gafez
  • gafam
  • gafai
  • gafasem
a II-a (tu)
  • gafezi
(să)
  • gafezi
  • gafai
  • gafași
  • gafaseși
a III-a (el, ea)
  • gafea
(să)
  • gafeze
  • gafa
  • gafă
  • gafase
plural I (noi)
  • gafăm
(să)
  • gafăm
  • gafam
  • gafarăm
  • gafaserăm
  • gafasem
a II-a (voi)
  • gafați
(să)
  • gafați
  • gafați
  • gafarăți
  • gafaserăți
  • gafaseți
a III-a (ei, ele)
  • gafea
(să)
  • gafeze
  • gafau
  • gafa
  • gafaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ga, gafesubstantiv feminin

  • 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcațiuni, la îndepărtarea acesteia de mal etc. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, folosită pentru blocarea unui lanț în mișcare. DN
  • 3. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. DEX '09
  • 4. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu cunoștea înțelesul cuvîntului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenție în a nemulțumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. DLRLC
    • format_quote Își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. REBREANU, R. I. 266. DLRLC
etimologie:

gafa, gafezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.