11 definiții pentru găvozdi

GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.

GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdí vb. IV.

găvozdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 să găvozdeáscă

găvozdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdeáscă

GĂVOZDÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.

A SE GĂVOZDÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi

A GĂVOZDÍ ~ésc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi

găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].

găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise [!] una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

găvozdí vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.

Intrare: găvozdi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găvozdi găvozdire găvozdit găvozdind singular plural
găvozdește găvozdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) găvozdesc (să) găvozdesc găvozdeam găvozdii găvozdisem
a II-a (tu) găvozdești (să) găvozdești găvozdeai găvozdiși găvozdiseși
a III-a (el, ea) găvozdește (să) găvozdească găvozdea găvozdi găvozdise
plural I (noi) găvozdim (să) găvozdim găvozdeam găvozdirăm găvozdiserăm, găvozdisem*
a II-a (voi) găvozdiți (să) găvozdiți găvozdeați găvozdirăți găvozdiserăți, găvozdiseți*
a III-a (ei, ele) găvozdesc (să) găvozdească găvozdeau găvozdi găvozdiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)