opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

gâfuit sn vz gâfâit

GÂFÂI, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

GÂFÂI, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

GÂFÂIT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi.

GÂFÂIT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi.

găfii v vz gâfâi

găfui v vz gâfâi

gâfăi vi vz gâfâi

gâfâi vi [At: GORJAN, H. II, 38 / V: găfui, găfii, ~făi, ~fui / Pzi: gâfâi / E: fo] 1 vi (D. oameni și animale) A respira des și greu în urma unor eforturi, a unei boli etc. 2 (Fig; d. locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.

gâfâit sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~fuit / P: ~fâ-it / Pl: ~uri / E: gâfâi] 1 Respirație deasă și grea cauzată de eforturi, de o boală Si: gâfâială (1), (rar) gâfâire (1) Cf gâfâi (1). 2 Zgomot caracteristic gâfâitului Si: gâfâială (2), (rar) gâfâire (2) Vz gâfâi (2). 3 (Îlav) Pe ~e, (reg) pe ~fuite Din greu și gâfâind (1).

gâfui vi vz gâfâi

GÎFÎI, gîfîi, vb. IV. Intranz. (Despre oameni sau animale) A respira des și greu din cauza oboselii, a unei stări patologice sau, uneori, a căldurii. Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A pufăi. Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. – Prez. ind. și: gîfîiesc (GALACTION, O. I 206). – Variantă: gîfui (CREANGĂ, P. 25) vb. IV.

GÎFÎIT s. n. Faptul de a gîfîi; gîfîială. Hoțul îmi era acum numai la trei stînjeni. Îi auzeam gîfîitul răsuflării. SANDU-ALDEA, U. P. 75. ◊ Fig. Ce curios răsună... gîfîitul greu, puternic al mașinii. VLAHUȚĂ, O. AL. II 33.

GÎFUI vb. IV v. gîfîi.

A GÂFÂI gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.

gâfăì v. a respirà cu greu, a suflà tare și des. [Onomatopee].

gîfîĭ, -í v. intr. (imit.). Respir tare, greŭ și des, ca după o fugă. – Și gîfuĭ.

Ortografice DOOM

gâfâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. gâfâi, 3 gâfâie, imperf. 1 gâfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să gâfâi, 3 să gâfâie

gâfâit s. n.

gâfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâia; conj. prez. 3 să gâfâie

gâfâit s. n.

gâfâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâia

gâfâit s. n.

gîfîi (ind. prez. 1 sg. gîfîi, 3 sg. și pl. gîfîie)

gâfâiu, -fâe 3, -fâiam 1 imp.

Etimologice

gîfîi (gîfîi, gîfîit), vb. – A respira des și greu. Creație expresivă. – Der. gîfă, s. m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s. n. (gîfîială); gîfîială, s. f. (acțiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi).

Sinonime

GÂFÂI vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.)

GÂFÂIT s. v. gâfâială.

GÎFÎI vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atîta alergătură.)

GÎFÎIT s. gîfîială, pufăială, pufăire, pufăit, pufăitură. (~ cuiva după o fugă.)

Intrare: gâfâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
 singular plural
  • gâfâie
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâi
 (să)
  • gâfâi
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâi
 (să)
  • gâfâi
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâie
 (să)
  • gâfâie
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
 (să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
 (să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâie
 (să)
  • gâfâie
  • gâfâiau
  • gâfâiră
  • gâfâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
 singular plural
  • gâfâiește
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâiesc
 (să)
  • gâfâiesc
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâiești
 (să)
  • gâfâiești
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâiește
 (să)
  • gâfâiască
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
 (să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
 (să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâiesc
 (să)
  • gâfâiască
  • gâfâiau
  • gâfâiră
  • gâfâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
 singular plural
  • gâfuie
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfui
 (să)
  • gâfui
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfui
 (să)
  • gâfui
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuie
 (să)
  • gâfuie
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
 (să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
 (să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuie
 (să)
  • gâfuie
  • gâfuiau
  • gâfuiră
  • gâfuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
 singular plural
  • gâfuiește
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfuiesc
 (să)
  • gâfuiesc
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfuiești
 (să)
  • gâfuiești
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuiește
 (să)
  • gâfuiască
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
 (să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
 (să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuiesc
 (să)
  • gâfuiască
  • gâfuiau
  • gâfuiră
  • gâfuiseră
găfii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găfui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâfâit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâfâit
  • gâfâitul
  • gâfâitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • gâfâit
  • gâfâitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
gâfuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâfâi, gâfâiverb

  • 1. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsufla sufla
    • format_quote Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. DLRLC
    • format_quote Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pufăi
      • format_quote Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. DLRLC
      • format_quote Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. DLRLC
etimologie:

gâfâitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gâfâială pufăială pufăire pufăit pufăitură
    • format_quote Hoțul îmi era acum numai la trei stînjeni. Îi auzeam gîfîitul răsuflării. SANDU-ALDEA, U. P. 75. DLRLC
    • format_quote figurat Ce curios răsună... gîfîitul greu, puternic al mașinii. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâfâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.