2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi.

GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi.

gâfâit sn [At: JIPESCU, ap TDRG / V: (reg) ~fuit / P: ~fâ-it / Pl: ~uri / E: gâfâi] 1 Respirație deasă și grea cauzată de eforturi, de o boală Si: gâfâială (1), (rar) gâfâire (1) Cf gâfâi (1). 2 Zgomot caracteristic gâfâitului Si: gâfâială (2), (rar) gâfâire (2) Vz gâfâi (2). 3 (Îlav) Pe ~e, (reg) pe ~fuite Din greu și gâfâind (1).

GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

GÂFÂÍ, gấfâi, vb. IV. Intranz. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi. – Formație onomatopeică.

gâfâi vi [At: GORJAN, H. II, 38 / V: găfui, găfii, ~făi, ~fui / Pzi: gâfâi / E: fo] 1 vi (D. oameni și animale) A respira des și greu în urma unor eforturi, a unei boli etc. 2 (Fig; d. locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.

GÎFÎÍ, gî́fîi, vb. IV. Intranz. (Despre oameni sau animale) A respira des și greu din cauza oboselii, a unei stări patologice sau, uneori, a căldurii. Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79. Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. ♦ Fig. (Despre locomotive, mașini etc.) A pufăi. Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331. Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304. – Prez. ind. și: gîfîiesc (GALACTION, O. I 206). – Variantă: gîfuí (CREANGĂ, P. 25) vb. IV.

GÎFÎÍT s. n. Faptul de a gîfîi; gîfîială. Hoțul îmi era acum numai la trei stînjeni. Îi auzeam gîfîitul răsuflării. SANDU-ALDEA, U. P. 75. ◊ Fig. Ce curios răsună... gîfîitul greu, puternic al mașinii. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.

A GÂFÂÍ gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des și greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, mașini etc.) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.

gâfăì v. a respirà cu greu, a suflà tare și des. [Onomatopee].

gî́fîĭ, -í v. intr. (imit.). Respir tare, greŭ și des, ca după o fugă. – Și gî́fuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâfâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá; conj. prez. 3 să gấfâie

gâfâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá

gîfîi (ind. prez. 1 sg. gîfîi, 3 sg. și pl. gîfîie)

arată toate definițiile

Intrare: gâfâit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâfâit
  • gâfâitul
  • gâfâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâfâit
  • gâfâitului
plural
vocativ singular
plural
gâfuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâfâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
singular plural
  • gâfâie
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâi
(să)
  • gâfâi
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâi
(să)
  • gâfâi
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâie
(să)
  • gâfâie
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
(să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
(să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâie
(să)
  • gâfâie
  • gâfâiau
  • gâfâi
  • gâfâiseră
găfii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găfui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfâi
  • gâfâire
  • gâfâit
  • gâfâitu‑
  • gâfâind
  • gâfâindu‑
singular plural
  • gâfâiește
  • gâfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfâiesc
(să)
  • gâfâiesc
  • gâfâiam
  • gâfâii
  • gâfâisem
a II-a (tu)
  • gâfâiești
(să)
  • gâfâiești
  • gâfâiai
  • gâfâiși
  • gâfâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfâiește
(să)
  • gâfâiască
  • gâfâia
  • gâfâi
  • gâfâise
plural I (noi)
  • gâfâim
(să)
  • gâfâim
  • gâfâiam
  • gâfâirăm
  • gâfâiserăm
  • gâfâisem
a II-a (voi)
  • gâfâiți
(să)
  • gâfâiți
  • gâfâiați
  • gâfâirăți
  • gâfâiserăți
  • gâfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfâiesc
(să)
  • gâfâiască
  • gâfâiau
  • gâfâi
  • gâfâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
singular plural
  • gâfuie
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfui
(să)
  • gâfui
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfui
(să)
  • gâfui
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuie
(să)
  • gâfuie
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
(să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
(să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuie
(să)
  • gâfuie
  • gâfuiau
  • gâfui
  • gâfuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâfui
  • gâfuire
  • gâfuit
  • gâfuitu‑
  • gâfuind
  • gâfuindu‑
singular plural
  • gâfuiește
  • gâfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâfuiesc
(să)
  • gâfuiesc
  • gâfuiam
  • gâfuii
  • gâfuisem
a II-a (tu)
  • gâfuiești
(să)
  • gâfuiești
  • gâfuiai
  • gâfuiși
  • gâfuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâfuiește
(să)
  • gâfuiască
  • gâfuia
  • gâfui
  • gâfuise
plural I (noi)
  • gâfuim
(să)
  • gâfuim
  • gâfuiam
  • gâfuirăm
  • gâfuiserăm
  • gâfuisem
a II-a (voi)
  • gâfuiți
(să)
  • gâfuiți
  • gâfuiați
  • gâfuirăți
  • gâfuiserăți
  • gâfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâfuiesc
(să)
  • gâfuiască
  • gâfuiau
  • gâfui
  • gâfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâfâit gâfuit

  • 1. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea.
    exemple
    • Hoțul îmi era acum numai la trei stînjeni. Îi auzeam gîfîitul răsuflării. SANDU-ALDEA, U. P. 75.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce curios răsună... gîfîitul greu, puternic al mașinii. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gâfâi
    surse: DEX '98 DEX '09

gâfâi găfii găfui gâfăi gâfui

  • 1. A respira des și greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsufla sufla attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mitrea Cocor gîfîia cînd a ajuns în piață. SADOVEANU, M. C. 79.
      surse: DLRLC
    • Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrele la gerul bobotezei, nici dacă în iulie turbează cîinii de căldură. Iarna tremură, vara gîfîie. DELAVRANCEA, H. TUD. 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre locomotive, mașini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat și greoi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pufăi (vb.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd trenurile urcă la deal, locomotiva gîfîie de moarte, părînd că are să-și dea sfîrșitul dintr-o clipă în alta. BOGZA, C. O. 331.
        surse: DLRLC
      • Doi-trei băieți își scoteau ochii și-și sfîrtecau plămînii... la o mașină [de tipar] care gîfîia. PAS, Z. I 304.
        surse: DLRLC

etimologie: