3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

g smi [At: DA ms / P și: ghe / E: ml g] 1 A noua literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei g (1), consoană oclusivă velară sau sonoră. 3 Consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i. 4 Consoană oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi.

G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî.Pl. și: (1, n.) g-uri]

G s. m. invar. A noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră (4) când este urmată de e sau i; oclusivă palatală (2) sonoră în grupurile ghi și ghe; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ghe]

G s. m. invar. A opta literă a alfabetului și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană: a) oclusivă velară sonoră înainte de consoane, la sfîrșit de cuvînt și înainte de vocalele a, o, u, ă, î; b) semioclusivă prepalatală sonoră în grupurile ge, gi; c) oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi. – Pronunțat: ghe.

g2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. g

g1 (literă) [cit. ge / ghe / gî] s. m. / s. n., pl. g / g-uri

G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. și ge]

G m. a șeaptea literă a alfabetului.

g m. A șaptea literă a alfabetuluĭ latin, născută din modificarea luĭ c și admisă în alfabetu latin de abea pe la 234 în ainte de Hristos în locu inuzitatuluĭ z, care, cînd a fost ĭar întrebuințat, a ocupat ultimu loc. Romaniĭ o pronunțau numaĭ gh în toate cazurile. Maĭ pe urmă s’a pronunțat ge, gi. V. la c.

gauss sm [At: DEX / Pl: ~uși / E: fr gauss] Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă), egală cu a mia parte din unitatea inducției magnetice din M. K. S. (metru, kilogram, secundă).

gram1 [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr gramme, ger Gramm, ngr γραμμα, rs грамм] 1 sn Unitate de măsură pentru masă egală cu a mia parte dintr-un kilogram. 2 sn (Îc) ~-forță Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram-forță. 3 Element secund de compunere savantă folosit în terminologia metrologică pentru formarea multiplilor și submultiplilor gramului (1).

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

GAUSS, gauși, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă).

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un kilogram.

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

gauss s. m., pl. gauși; simb. G sau Gs

arată toate definițiile

Intrare: g
  • pronunție: ge, ghe, gî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular g g-ul
plural g-uri g-urile
genitiv-dativ singular g g-ului
plural g-uri g-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: gram (subst.)
gram (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gram gramul
plural grame gramele
genitiv-dativ singular gram gramului
plural grame gramelor
vocativ singular
plural
  • pronunție: ge, ghe, gî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular g g-ul
plural g-uri g-urile
genitiv-dativ singular g g-ului
plural g-uri g-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: gauss
substantiv masculin (M7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gauss gaussul
plural gauși gaușii
genitiv-dativ singular gauss gaussului
plural gauși gaușilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: ge, ghe, gî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular g g-ul
plural g-uri g-urile
genitiv-dativ singular g g-ului
plural g-uri g-urilor
vocativ singular
plural

g

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A noua literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A opta literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții).
    surse: DEX '09 DLRLC DE
  • 3. substantiv masculin invariabil muzică (Sub forma G) Notația literală pentru sunetul sol.
    surse: DE
  • 4. substantiv masculin invariabil metrologie (Sub forma G) Simbol al prefixului giga-.
    surse: DE
  • 5. fizică (Sub forma g) Simbol pentru accelerația gravitațională.
    surse: DE
  • 6. (Sub forma g) Simbol pentru gram.
    surse: DE

etimologie:

gauss g

  • 1. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S.
    surse: DN
  • diferențiere Unitate de măsură a inducției magnetice de 10-4 ori mai mare decât tesla.
    surse: MDN '00
  • comentariu simbol G
    surse: DOOM 2

etimologie:

gram (subst.) g

  • 1. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dram
    • 1.1. (și) adjectival neutru Colorație gram = metodă de laborator care constă în colorarea preparatelor bacteriene și care permite clasificarea microbilor în grampozitivi și gramnegativi.
      surse: DN
  • comentariu simbol g
    surse: DOOM 2

etimologie: