g smi [At: DA ms / P și: ghe / E: ml g] 1 A noua literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei g (1), consoană oclusivă velară sau sonoră. 3 Consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i. 4 Consoană oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi.

G, g, s. m. 1. A noua literă a alfabetului limbii române. 2. Consoană notată cu această literă (semiocluzivă prepalatală sonoră când este urmată de e sau i; ocluzivă palatală sonoră în grupurile ghi și ghe; ocluzivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ge, ghe, gî. – Pl. și: (1, n.) g-uri]

G s. m. invar. A noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră (4) când este urmată de e sau i; oclusivă palatală (2) sonoră în grupurile ghi și ghe; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ghe]

G s. m. invar. A opta literă a alfabetului și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană: a) oclusivă velară sonoră înainte de consoane, la sfîrșit de cuvînt și înainte de vocalele a, o, u, ă, î; b) semioclusivă prepalatală sonoră în grupurile ge, gi; c) oclusivă palatală sonoră în grupurile ghe, ghi. – Pronunțat: ghe.

g² (sunet) [cit. gî] s. m., pl. g

g¹ (literă) [cit. ge / ghe / gî] s. m. / s. n., pl. g / g-uri

G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. și ge]

G m. a șeaptea literă a alfabetului.

g m. A șaptea literă a alfabetuluĭ latin, născută din modificarea luĭ c și admisă în alfabetu latin de abea pe la 234 în ainte de Hristos în locu inuzitatuluĭ z, care, cînd a fost ĭar întrebuințat, a ocupat ultimu loc. Romaniĭ o pronunțau numaĭ gh în toate cazurile. Maĭ pe urmă s’a pronunțat ge, gi. V. la c.

gauss sm [At: DEX / Pl: ~uși / E: fr gauss] Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă), egală cu a mia parte din unitatea inducției magnetice din M. K. S. (metru, kilogram, secundă).

gram¹ [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr gramme, ger Gramm, ngr γραμμα, rs грамм] 1 sn Unitate de măsură pentru masă egală cu a mia parte dintr-un kilogram. 2 sn (Îc) ~-forță Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram-forță. 3 Element secund de compunere savantă folosit în terminologia metrologică pentru formarea multiplilor și submultiplilor gramului (1).

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

GAUSS, gauși, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă).

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură egală cu a mia parte dintr-un kilogram.

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

!gram s. n., pl. gráme; simb. g

gauss s. m., pl. gauși; simb. G sau Gs