fâstă sf vz fustă

fustă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: fâstă, fuștă / Pl: -te / E: ngr φούστα] 1 Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos Si: (rar) jupă. 2 (Fig; dep) Femeie. 3 (Reg) Rochie simplă, dintr-un material ieftin, care se poartă prin casă și la munca câmpului. 4 (Bot; reg; îc) ~ta-rândunelii Bulbuci (Campanula trachelium). 5 (Bot; reg; îc) ~ta-rândunicii Volbură (Convolvulus arvensis). 6 (Bot; reg; îc) ~ta-țigăncii Plantă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Reg) Șort confecționat din pânză subțire și de calitate proastă. 8 (Reg) Fotă. 9 (Reg) Opreg. 10 (Reg) Năframă. 11 (Reg) Cimbir.

fuștă sf vz fustă

fuște sf [At: CORESI, PS. 246 / V: ~ti (Pl: ~tiuri) / Pl: ~ti, (3-4) și ~uri / E: ml fustis] 1 (Înv) Bâtă. 2 (Înv) Toiag. 3 (Reg) Prăjină groasă Si: (reg) paliță. 4 (Înv) Suliță de lemn cu vârful de fier Si: lance. 5 (Reg; îffuști) Baionetă.

fuști¹ sn vz fuște

❍FÎSTĂ = FUSTĂ.

FUSTĂ (pl. -te) sf. 1 👕 Partea îmbrăcămintei femeilor care se poartă de la talie în jos, foi: fusta ei de atlaz albastru deschis NEGR. ¶ 2 Aceeași îmbrăcăminte, de pînză, de mătase, etc., purtată la oraș dedesubtul foilor (🖼 2258) ¶ 3 Fig. iron. Femeie: prin protecție de fuste EMIN. [ngr. φοϋστα; comp. și bg. fusta].

❍FUȘTĂ (pl. -te) sf. Mold. Bucov. = FUSTĂ.

†FUȘTE (pl. -ti) sm. și (pl. -turi) sn. 1 ‡ Bîtă, toiag ¶ 2 ‡ Suliță, lance ¶ 3 🌿 Frunzele de ceapă împreunate într’o tulpină vîrtoasă, în vîrful căreia se fac semințele [lat. fustem].

FUSTĂ, fuste, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos. Cutele fustei... par bătute de vînt. SAHIA, N. 49. M-alesei c-o puică dragă Și mi-o port cu fustă albă. TEODORESCU, P. P. 325. 2. Fig. (Depreciativ) Femeie. Era de altfel o favoare deosebită pentru cele două fuste privilegiate ca să fie primite în cercul intim de la Gherase. BART, E. 193. Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I. 137.

fustă tub sint. s. (vest.) ◊ „Prima și cea mai importantă relatare a revistelor de specialitate se referă la... fuste, dar nu la orice specimen din această foarte largă serie de produse vestimentare, ci doar la aceea denumită fustă tub. Se numește în acest prozaic fel pentru că este dreaptă, are forma unui burlan, după cum se exprimă în mod tendențios maeștri ai pixului cu pastă; femeile slabe folosesc modelul fustă tub strânsă în talie doar cu un elastic.” Săpt. 26 XII 75 p. 8 (din fustă + tub)

FUSTĂ ~e f. 1) Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie. ~ plisată. 2) fig. depr. Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. [G.-D. fuștei] /< ngr. fústa

FUȘTE ~i f. înv. Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. /<lat. fustis

fustă f. 1. haină femeiască în formă de con trunchiat, purtată pe sub foile rochii; 2. (ironic) femeie: protecție de fuste EM. [Formă scurtată din gr. mod. FUSTÁNI].

fústă f., pl. e (turc. fusta, fystan, ngr. fústa, fustáni, bg. fusta, alb. fustă, d. it. fustagno, fr. fûtaigne, sp. fustán, pînză de bumbac, care vine d. mlat. fustáneum, tradus după mgr. xýlina lina, pînzeturĭ de lemn (= de bumbac). Cp. cu undelemn și germ. baumwolle, bumbac). Rochia care se poartă de dedesupt, odinioară numaĭ albă, ca și izmenele. Rochie: polca și fusta. Fig. iron. Protecție de fuste (Em.), protecție de emeĭ. V. cotillon, hondroc.

fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. fușturĭ.^[1] – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut). modificată

fustă s. f., g.-d. art. fustei; pl. fuste

fuște (înv.) s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

fustă s. f., g.-d. art. fustei; pl. fuste

fuște (înv.) s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

fustă s. f., g.-d. art. fustei; pl. fuste

fuște s. f., g.-d. art. fuștii; pl. fuști

fustă (fuste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι < it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54).

fuște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel. – Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).

FUȘTE subst. 1. Fuște, Bucur (Șchei I); -a (Ard). 2. Fuști, Sofronie, mold. (Bal VI); -lă (Cat mold II). 3. Fuștele, Luca, mold. (Glos; 17 A V 236; C Neamț II 14). 4. Fustașul Ift., 1786 (Gorovei, Folticenii 14); – Ion (Î Div); – fam. (Sur XIII) < fustaș „lăncier” (DLR). 5. Fîște, S. (Bîr III), cf. varianta fîștiu = fuște.

a se ține de fusta / de poala mamei expr. a fi exagerat atașat de mamă.

a se ține după fuste expr. a fi afemeiat.

a umbla după fuste expr. a fi afemeiat.

FUSTĂ s. v. femeie.

FUSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință. (Poartă ~ și bluză.)

FUȘTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță.

fustă s. v. FEMEIE.

FUSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. și reg.) rochie, (reg.) spință. (Poartă ~ și bluză.)

fuște s. v. BÎTĂ. CIOMAG. LANCE. MĂCIUCĂ. SULIȚĂ.