JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe.

jupă¹ sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86/8 / Pl: ~pe / E: fr jupe] (Frm) 1 (Iuz) Fustă. 2 Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste.

JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste. – Din fr. jupe.

JUPĂ, jupe, s. f. (Franțuzism ieșit din uz) Fustă. O doamnă înaltă, cu o bluză verzuie și cu jupă. CARAGIALE, M. 170.

JUPĂ s.f. Fustă. [< fr. jupe, cf. ar. djouba].

JUPĂ s. f. 1. fustă. 2. (tehn.) partea cilindrică a unui rezervor de stocaj. 3. (av.) element de structură al unei rachete servind la racordarea a două etaje succesive. 4. (mec.) suprafața laterală a unui piston, care asigură ghidajul în interiorul cilindrului. (< fr. jupe)

JUPĂ ~e f. Piesă vestimentară femeiască care acoperă corpul de la talie în jos; fustă. /<fr. jupe

* júpă f., pl. e (fr. jupe, fustă, d. ar. ğubbé, gĭubea. V. gĭubea, șubă, zăbun). Barb. Rochie, fustă.

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

JUPĂ s. v. foi, fustă.

jupă s. v. FOI. FUSTĂ.

jupă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.