3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURNICÁRE, furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica.

FURNICÁRE, furnicări, s. f. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei. – V. furnica.

furnicare sf [At: SADOVEANU, SĂM. V, 906 / Pl: ~cări / E: furnica] 1 Forfotire. 2 Furnicătură.

FURNICÁRE s. f. Acțiunea de a furnica. Zăriră tîrgul Iașilor și furnicarea oștenilor lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131.

FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. – Lat. formicare.

FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. – Lat. formicare.

FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius.

FURNICÁR1, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius.

furnica [At: ODOBESCU, S. III, 149 / Pzi: 3 -ni / E: ml formicare] 1 vi A umbla încoace și încolo în număr mare Si: a forfoti, a mișuna. 2 vi (Rar; urmat de determinări introduse prin pp „de”) A fi plin de... 3-4 vtim A avea o senzație (neplăcută) de mâncărime și înțepături pe piele. 5 vtf (Nob) A face pe cineva să simtă furnicături.

furnicar1 sn [At: ECONOMIA, 63/13 / Pl: ~e, ~i sm / E: ml formicarius] 1 Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici (1) Si: mușuroi. 2 (Pop; îe) Nu băga bâta-n ~ Nu te amesteca unde nu e treaba ta. 3 Totalitatea furnicilor (1) dintr-un mușuroi. 4 (Fig) Mulțime (de oameni) care mișună.

FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna. V. forfoti. În jur furnicau voinicii cu ochii aprinși, și alăutele tot mai răsunau, și voinicii tot chiuiau și jucau prin lumina înnegurată de fum. SADOVEANU, O. I 173. Se văzu întru mulțimea aia de oameni furnicînd în sus și în jos. ISPIRESCU, L. 148. ◊ Fig. Un popor întreg de stele Furnică-n razele mele. VLAHUȚĂ, P. 21. ♦ (Rar, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A fi plin de..., a fi ticsit de..., a conține în mare cantitate. Interiorul sertarelor furnică de asemenea fine amulete. ARGHEZI, P. T. 57. 2. Tranz. impers. (Cu acuzativul persoanei) A avea senzația că îți umblă pe corp o mulțime de furnici, a simți mîncărime, înțepături pe piele. Mă furnică pe spate. ◊ (Mai rar cu subiectul specificat) Un tremur rece a furnicat-o ca o săgeată de gheață pe tot lungul spinării. POPA, V. 281. Un zumzet ușor îi lovi auzul și în aceeași vreme un fior îl furnică în tot trupul. GÎRLEANU, L. 31.

FURNICÁR2, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pămînt care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. Erau șoarecii... ca urșii de mari și mulți ca furnicile în furnicar. RETEGANUL, P. V 38. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. Umblați ca furnicarul răscolit. BENIUC, v. 91. Ca un furnicar izvorau din vagoane soldații și dădeau năvală la fîntîni. SADOVEANU, O. VI 263. 2. Fig. Mulțime mare (de oameni) care mișună. Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. Moșneagul și-a umplut traista și se întoarce din nou în furnicarul cel mare de lume. C. PETRESCU, S. 46. Privesc orașul – furnicar – Cu oameni mulți și muri bizari. EMINESCU, O. IV 194.

A FURNICÁ pers. 3. furnícă 1. intranz. (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a foșni; a roi. ◊ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senzație neplăcută de mâncărime sau înțepare a pielii. /<lat. formicare

FURNICÁR1 ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăiește o colonie de furnici; mușuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulțime de oameni sau de animale care mișună. /<lat. formicarius

furnicà v. 1. a se mișca în mare număr ca furnicile; 2. fig. a avea cu prisosință: această pagină furnică de erori; 3. a simți furnicături. [Lat. *FORMICARE].

furnicar m. numele bucovinean al prigorii. ║ n. 1. locuința furnicilor; 2. totalitatea furnicilor câre formează aceeaș societate: 3. fig. sumedenie de oameni, droaie de animale cari se agită: un furnicar de moarte ce aprig se ’ncleștase AL.

furníc, a v. intr. (lat. formico, -áre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Foĭesc, mișun: Jidaniĭ furnică pe la bariere, furnică tîrgu de Jidanĭ. Fig. Abund: această carte furnică de greșelĭ, greșelile furmică pin această carte. Am mîncărime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la frică ș. a.): îmĭ furnică picĭoarele. A te furnica (saŭ înfurnica) v. refl. impers. Simt furnicăturĭ: mă furnică pin picĭoare, pe supt pele.

furnicár m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutrește cu furnicĭ, pe care le prinde cu limba luĭ cleĭoasă. Ajunge pînă la o lungime de doĭ metri cu coadă cu tot. Un fel de păsărele roșiĭ din aceleașĭ regiunĭ. S. n., pl. e. Locuință de furnicĭ, moșoroĭ. Totalitatea furnicilor din locuința lor. Fig. Loc unde trăĭesc mulțĭ oamenĭ: Parĭsu e un furnicar. Oameniĭ unuĭ loc foarte populat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furnicáre s. f., g.-d. art. furnicắrii; pl. furnicắri

furnicáre s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări

furnicá (a ~) vb., ind. prez. 3 furnícă

furnicár2 (mușuroi) s. n., pl. furnicáre

furnicá vb., ind. prez. 3 sg. furnícă

arată toate definițiile

Intrare: furnicare
furnicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furnicare
  • furnicarea
plural
  • furnicări
  • furnicările
genitiv-dativ singular
  • furnicări
  • furnicării
plural
  • furnicări
  • furnicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: furnica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furnica
  • furnicare
  • furnicat
  • furnicatu‑
  • furnicând
  • furnicându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • furni
(să)
  • furnice
  • furnica
  • furnică
  • furnicase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • furni
(să)
  • furnice
  • furnicau
  • furnica
  • furnicaseră
Intrare: furnicar (mușuroi)
furnicar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furnicar
  • furnicarul
  • furnicaru‑
plural
  • furnicare
  • furnicarele
genitiv-dativ singular
  • furnicar
  • furnicarului
plural
  • furnicare
  • furnicarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furnicare

  • 1. Acțiunea de a furnica și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forfotă attach_file un exemplu
    exemple
    • Zăriră tîrgul Iașilor și furnicarea oștenilor lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi furnica
    surse: DEX '98 DEX '09

furnica

  • 1. intranzitiv unipersonal A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forfoti mișuna attach_file 3 exemple
    exemple
    • În jur furnicau voinicii cu ochii aprinși, și alăutele tot mai răsunau, și voinicii tot chiuiau și jucau prin lumina înnegurată de fum. SADOVEANU, O. I 173.
      surse: DLRLC
    • Se văzu întru mulțimea aia de oameni furnicînd în sus și în jos. ISPIRESCU, L. 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Un popor întreg de stele Furnică-n razele mele. VLAHUȚĂ, P. 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Interiorul sertarelor furnică de asemenea fine amulete. ARGHEZI, P. T. 57.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv impersonal A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfurnica attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mă furnică pe spate.
      surse: DLRLC
    • rar Un tremur rece a furnicat-o ca o săgeată de gheață pe tot lungul spinării. POPA, V. 281.
      surse: DLRLC
    • rar Un zumzet ușor îi lovi auzul și în aceeași vreme un fior îl furnică în tot trupul. GÎRLEANU, L. 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

furnicar (mușuroi)

  • 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mușuroi (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Erau șoarecii... ca urșii de mari și mulți ca furnicile în furnicar. RETEGANUL, P. V 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Umblați ca furnicarul răscolit. BENIUC, V. 91.
        surse: DLRLC
      • Ca un furnicar izvorau din vagoane soldații și dădeau năvală la fîntîni. SADOVEANU, O. VI 263.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Mulțime (de oameni) care mișună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul și-a umplut traista și se întoarce din nou în furnicarul cel mare de lume. C. PETRESCU, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Privesc orașul – furnicar – Cu oameni mulți și muri bizari. EMINESCU, O. IV 194.
      surse: DLRLC

etimologie: