FURNICA, pers. 3 furnică, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și în colo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna. V. forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. de ) A fi plin de. . ., a fi ticsit de. . . 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mîncărime și de înțepături pe piele (parcă ți-ar umbla pe corp o mulțime de furnici). – Lat. formicare.