2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil. – Fur + suf. -iș.

furiș, ~ă [At: PRAV. MOLD. 6 / Pl: ~i, ~e / E: fur + -iș] 1 av (Înv) Pe ascuns. Si: hoțește. 2 av (Îoc fățiș) În mod clandestin. Si: furișat (2). 3 av (Îlav) Pe ~ (sau, îvr, de-a ~a, înv pre-a ~(ul), în ~) În ascuns. 4 av (Îal) Tiptil. 5 a Care se face pe ascuns, pe neobservate. Si: ascuns, furișat (1), (liv) furtiv.

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș.

FURÍȘ2, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate, pe furiș. O sărutare grăbită, furișă. SADOVEANU, M. 120. Mă fulgera cînd și cînd cu privirea-i furișă. id. A. L. 17. Aruncă priviri furișe spre dreapta. SAHIA, N. 80.

FURÍȘ1 adv. În ascuns, pe neobservate, tiptil. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. EMINESCU, O. I 105. ◊ (Mai ales în loc. adv.) Pe furiș. Trecuse miezul nopții cînd barca se dezlipi pe furiș de malul stîng. BART, E. 328. Din codri, noaptea vine Pe furiș. COȘBUC, P. I 47.

FURÍȘ adv.: Pe ~ pe neobservate; pe ascuns; fără a fi observat sau simțit. /fur + suf. ~is

furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].

furíș și (maĭ des) pe furiș adv. (d. fur). Pe ascuns, ca hoțu: a ataca pe furiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furíș adj. m., pl. furíși; f. furíșă, art. furíșa, pl. furíșe

furíș adj. m., pl. furíși, f. sg. furíșă, pl. furíșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURÍȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. v. tiptil.

FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. hoțește, tiptil, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)

Intrare: furiș (adj.)
furiș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furiș
  • furișul
  • furișu‑
  • furișă
  • furișa
plural
  • furiși
  • furișii
  • furișe
  • furișele
genitiv-dativ singular
  • furiș
  • furișului
  • furișe
  • furișei
plural
  • furiși
  • furișilor
  • furișe
  • furișelor
vocativ singular
plural
Intrare: furiș (adv.)
furiș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • furiș
  • furi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furiș (adj.)

etimologie:

  • Fur + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09

furiș (adv.)

etimologie: