2 intrări

13 definiții

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis.

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis.

FUNÍNGINE s. f. Materie neagră, formată mai ales din cărbune, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice și depusă de obicei pe partea inferioară a coșurilor, a sobelor etc. Scîntei și zgură, funingine și fum se ridicau în sus, pluteau și dispăreau apoi, luate și purtate de mișcarea aerului prin noapte, peste Bărăgan. MIHALE, O. 368. Îi vede însă umerii obrajilor cum îi tremură, în mod neobișnuit, negri de funingine. SAHIA, N. 31. ◊ Fig. Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, M. 34.

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini

FUNÍNGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. și Transilv.) sajă. (~ formată pe hornuri.)

funíngine (funíngini), s. f. – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Lat. fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Éléments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă lat. fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru).

FUNÍNGINE ~i f. Substanță neagră, pulverulentă și moale, provenită din arderea incompletă a unor corpuri organice, a unor obiecte etc., care se depune pe părțile interioare ale sobelor, cuptoarelor etc. [Art. funinginea; G.-D. funinginii] /<lat. fuligo, ~inis

funingine f. negreala ce fumul lasă în olanele coșurilor. [Lat. FULIGINEM].

funíngine f. (lat. fuligo, -íginis; it. fuliggine, rtr. fulin, sp. hollin, pg. fuligem). Materia neagră și deasă pe care fumu o depune în horn. – Și -ină, pl. ĭ, și funíngănă și funigănă (Trans. Mold.), pl. e.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FUNÍNGINE s. (rar) zgúră, (reg.) scrum, steregíe, (Munt.) negreálă, (Mold. și Transilv.) sájă. (~ formată pe hornuri.)

FUNINGINE, „vecin” (17 B IV 511), < subst.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

funingine, funingini s. f. țigară.

Intrare: funingine
funingine substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular funingine funinginea
plural funingini funinginile
genitiv-dativ singular funingini funinginii
plural funingini funinginilor
vocativ singular
plural
Intrare: Funingine
Funingine